Valea Latoritei a ramas o tinta ratata anul trecut la tura pe Transalpina cand timpul nu ne-a mai ajuns sa intram si pe Latorita. Acum am ocazia sa dau o tura si singurul regret e ca sunt singur.
Am pornit din Calimanesti inpoi spre Brezoi unde am facut stanga si prima oprire am facut-o la barajul Bradisor.
De aici urmatorul punct intermediar, Ciunget. Probabil stiti de la geogra' de salba de hidrocentrale de pe Lotru. Despre Ciunget probabil ca putini stiti sau ati auzit (cel putin eu nu stiam absolut nimic). Aici se afla o hidrocentrala subterana la aproximativ 130m sub pamant. Este proiectată pentru a intra în funcțiune în situațiile de criză ale țării, când nevoia de electricitate este mare. Se aprozionează din lacul de acumulare Vidra din localitatea omonimă.Centrala a fost pentru prima dată pusă în funcțiune în 1972 și are o putere instalată de 510 MW (un reactor de la Cernavodă are o putere de circa 600 MW), fiind echipată cu trei hidroagregate cu turbine de tip Pelton a câte 170 MW fiecare.(Wikipedia)
Am intrebat la poarta si mi s-a spus ca se poate vizita cu aprobarea directorului Hidroelectrica Valcea; deci daca ajungeti in zona merita 100%, fiind modernizata si repusa in functiune in februarie 2011. În anul 2009, hidrocentrala Lotru-Ciunget a fost oprită complet în vederea retehnologizării. Până la acel moment, a produs peste 26 milioane MW, cumulând peste jumătate de milion de ore de funcționare. Centrala a fost repusă în funcțiune în februarie 2011, după un proces de retehnologizare care a presupus investiții de 88 de milioane de euro. Lucrările de retehnologizare, prin care centrala a intrat într-un nou ciclu de viață de 30 ani, s-au concretizat prin modernizarea echipamentelor hidroagregatelor.
Iata o poza cu sala masinilor la cateva sute de metri sub pamant (poza e luata de pe net doar sa va convingeti ca merita efortul de a obtine aprobarea):
Iata ce am citit despre hidrocentralele din zona (sursa Wikipedia):
În anul 1965, echipele de constructori ai Întreprinderii de Construcții Hidroenergetice (ICH), viitoarea Hidroconstrucția, au început lucrările la amenajarea râului Lotru și la realizarea celei ce va fi cea mai mare uzina hidroenergetică de pe râurile interioare ale țării. În decurs de aproape un deceniu, potențialul acestui râu a fost pus în valoare prin realizarea derivatie principale formată din barajul Vidra, a unei rețele de captări și aducțiuni secundare, a 4 baraje în arc (Galbenul, Petrimanu, Jidoaia, Balindru (3 stații de pompare, etc. și în cele din urma a celor trei centrale, Ciunget (510 MW), Mălaia (18 MW), și Brădișor (115 MW).
Construcția hidrocentralei Ciunget a demarat în anul 1966 și a impus realizarea unor volume mari de lucrari în condiții de izolare, altitudine și acces dintre cele mai dificile. Aceste lucrări au permis punerea în funcțiune a primului grup al centralei Ciunget în noiembrie 1972 și a ultimului grup în august 1975.
Lucrările la celelalte două hidrocentrale, Mălaia și Brădișor, au demarat în toamna anului 1973, punerea în funcțiune a hidrocentralei Mălaia s-a făcut în 1978, iar a celei de la Brădișor în anul 1982[1].
În anul 2009, hidrocentrala Lotru-Ciunget a fost oprită complet în vederea retehnologizării[1]. Până la acel moment, a produs peste 26 milioane MW, cumulând peste jumătate de milion de ore de funcționare[1]. Centrala a fost repusă în funcțiune în februarie 2011, după un proces de retehnologizare care a presupus investiții de 88 de milioane de euro[1]. Lucrările de retehnologizare, prin care centrala a intrat într-un nou ciclu de viață de 30 ani, s-au concretizat prin modernizarea echipamentelor hidroagregatelor[1].
Din Ciungetu o iau pe Valea Latoritei pe un drum care fusese candva asfaltat. Zona este salbatica si doar stalpii inalti care transporta cablurile te aduc cu gandul la civilizatie.
Drumul se strica pe masura ce ma indepartez de Ciungetu. Incet-incet ma apuca din nou nervii si ma descurajez din cauza drumului; pe langa asta, nu am intalnit nici tipenie de om pe acolo.
Cam asa arata Valea Latoritei:
Cand ma gandeam sa ma intorc, cand am ajuns la o cascada unde mai erau niste turisti.
M-am lipit de ei (si ei mergeau catre barajul Petrimanu si mai departe pe jos pana la Galbenu).
Barajul Petrimanu:
Panorama Lacul Petrimanu:
La barajul Petrimanu am lasat masinile si am luat-o pe jos vreo 5 Km catre Lacu Galbenu. Pe drum plin de zmeura, am mancat de m-am spart.
Cadere de apa catre Barajul Galbenu:
Cascada intre Petrimanu si Galbenu:
Noii mei tovarasi de drumetie mai fusesera prin zona si ajunsi la baraj,
l-am traversat si am ajuns pe o poteca catre coada lacului, unde ne-am oprit sa mancam cate ceva. Eu ca un fraier evident ca iar n-am mancare si pe deasupra nu-mi gasesc prin rucsac nici batoanele energizante pe care le-am pus de acasa. Am crezut ca nu le-am pus , dar aveam sa le gasesc evident la intoarcere, cand nu mai aveam nevoie de ele. Am primit si eu un strudel cu mere excelent si mai aveam si eu un pachet de biscuiti, asa ca a fost suficient. Din pacate spre rusinea mea nu mai stiu cum ii cheama, si nici date de contact nu am. Poate o sa citeasca ei postarea asta si o sa lase un mesaj.
Zona este extraordinara, si din poze se poate observa de ce a primit denumirea de Lacul Galbenu.
E clar de ce i se spune Lacul Galbenu: :)
Mai sus era si o cascada dar neavand harta nu stiam cat de departe e (aveam sa constat ca nu mai aveam mult sa ajungem la cascada Moara Dracilor). De la lac se poate observa si varful Urdele de pe Transalpina.
Valea Latoritei mi s-a parut de-a dreptul fascinanta, salbatica si foarte propice pentru o tura cu bicicleta; cine stie poate o sa revenim sa dam o tura pe aici, sa vedem hidrocentrala si sa facem o baie calda la Calimanesti :).
In alta ordine de idei m-am bucurat foarte mult ca am intalnit si aici niste oameni extraordinari, la fel ca si cei pe care i-am intalnit catre cheile Cheii, si cred tot mai mult ca cei care iubesc muntele, natura si drumetiile sunt oameni de calitate. Sper sa ne mai intalnim :)
Dupa baraj, Lacul Bradisor si Lacul Malaia
Am intrebat la poarta si mi s-a spus ca se poate vizita cu aprobarea directorului Hidroelectrica Valcea; deci daca ajungeti in zona merita 100%, fiind modernizata si repusa in functiune in februarie 2011. În anul 2009, hidrocentrala Lotru-Ciunget a fost oprită complet în vederea retehnologizării. Până la acel moment, a produs peste 26 milioane MW, cumulând peste jumătate de milion de ore de funcționare. Centrala a fost repusă în funcțiune în februarie 2011, după un proces de retehnologizare care a presupus investiții de 88 de milioane de euro. Lucrările de retehnologizare, prin care centrala a intrat într-un nou ciclu de viață de 30 ani, s-au concretizat prin modernizarea echipamentelor hidroagregatelor.
Iata o poza cu sala masinilor la cateva sute de metri sub pamant (poza e luata de pe net doar sa va convingeti ca merita efortul de a obtine aprobarea):
În anul 1965, echipele de constructori ai Întreprinderii de Construcții Hidroenergetice (ICH), viitoarea Hidroconstrucția, au început lucrările la amenajarea râului Lotru și la realizarea celei ce va fi cea mai mare uzina hidroenergetică de pe râurile interioare ale țării. În decurs de aproape un deceniu, potențialul acestui râu a fost pus în valoare prin realizarea derivatie principale formată din barajul Vidra, a unei rețele de captări și aducțiuni secundare, a 4 baraje în arc (Galbenul, Petrimanu, Jidoaia, Balindru (3 stații de pompare, etc. și în cele din urma a celor trei centrale, Ciunget (510 MW), Mălaia (18 MW), și Brădișor (115 MW).
Construcția hidrocentralei Ciunget a demarat în anul 1966 și a impus realizarea unor volume mari de lucrari în condiții de izolare, altitudine și acces dintre cele mai dificile. Aceste lucrări au permis punerea în funcțiune a primului grup al centralei Ciunget în noiembrie 1972 și a ultimului grup în august 1975.
Lucrările la celelalte două hidrocentrale, Mălaia și Brădișor, au demarat în toamna anului 1973, punerea în funcțiune a hidrocentralei Mălaia s-a făcut în 1978, iar a celei de la Brădișor în anul 1982[1].
În anul 2009, hidrocentrala Lotru-Ciunget a fost oprită complet în vederea retehnologizării[1]. Până la acel moment, a produs peste 26 milioane MW, cumulând peste jumătate de milion de ore de funcționare[1]. Centrala a fost repusă în funcțiune în februarie 2011, după un proces de retehnologizare care a presupus investiții de 88 de milioane de euro[1]. Lucrările de retehnologizare, prin care centrala a intrat într-un nou ciclu de viață de 30 ani, s-au concretizat prin modernizarea echipamentelor hidroagregatelor[1].
Din Ciungetu o iau pe Valea Latoritei pe un drum care fusese candva asfaltat. Zona este salbatica si doar stalpii inalti care transporta cablurile te aduc cu gandul la civilizatie.
Drumul se strica pe masura ce ma indepartez de Ciungetu. Incet-incet ma apuca din nou nervii si ma descurajez din cauza drumului; pe langa asta, nu am intalnit nici tipenie de om pe acolo.
Cam asa arata Valea Latoritei:
Barajul Petrimanu:
l-am traversat si am ajuns pe o poteca catre coada lacului, unde ne-am oprit sa mancam cate ceva. Eu ca un fraier evident ca iar n-am mancare si pe deasupra nu-mi gasesc prin rucsac nici batoanele energizante pe care le-am pus de acasa. Am crezut ca nu le-am pus , dar aveam sa le gasesc evident la intoarcere, cand nu mai aveam nevoie de ele. Am primit si eu un strudel cu mere excelent si mai aveam si eu un pachet de biscuiti, asa ca a fost suficient. Din pacate spre rusinea mea nu mai stiu cum ii cheama, si nici date de contact nu am. Poate o sa citeasca ei postarea asta si o sa lase un mesaj.
Mai sus era si o cascada dar neavand harta nu stiam cat de departe e (aveam sa constat ca nu mai aveam mult sa ajungem la cascada Moara Dracilor). De la lac se poate observa si varful Urdele de pe Transalpina.
Valea Latoritei mi s-a parut de-a dreptul fascinanta, salbatica si foarte propice pentru o tura cu bicicleta; cine stie poate o sa revenim sa dam o tura pe aici, sa vedem hidrocentrala si sa facem o baie calda la Calimanesti :).
In alta ordine de idei m-am bucurat foarte mult ca am intalnit si aici niste oameni extraordinari, la fel ca si cei pe care i-am intalnit catre cheile Cheii, si cred tot mai mult ca cei care iubesc muntele, natura si drumetiile sunt oameni de calitate. Sper sa ne mai intalnim :)
2 comentarii:
Merci de info si poze. Maine vrem sa mergem si sa dam si o tura cu bicicletele
Buna Marius,
Am parcurs cu entuziasm cele experimentata de tine. Imi propun si eu ceva asemenator.
Un lucru nu imi este clar, si anume: intre hidrocentrala Ciunget si barajul Petrimanul ati parcurs distanta cu masinile?
ms mult
Trimiteți un comentariu