TRANSALPINA....sau DN67C intre Sebes si Novaci....Drumul ce leaga Oltenia de Ardeal....
Cel mai inalt drum din Romania (pasul Urdele 2145m)...
4 judete : Alba, Sibiu, Vilcea, Gorj....
Traversarea Carpatilor...
Cu bicicleta....
Muntii Parang...
Beea, Escu, Flavius, Sorin si subsemnatu (io doar pe post de driver, medical assistance, photographer, motorized support intr-un cuvant pampasu "expeditiei")...
21-22 august 2010...
Initiator: Escu
Transalpina: Începuturile acestui drum sunt neclare. Unele surse susțin că a fost construit prima dată de legiunile romane în timpul războaielor cu dacii, motiv pentru care pe hărțile de istorie este trecut sub denumirea de "coridorul IV strategic roman".
Există și o legendă locală, care spune că, la sfârșitul secolului XVIII și la începutul secolului XIX, fiecare familie a participat la construirea unei porțiuni din acest drum, în funcție de posibilitățile fizice și financiare ale sale.
Potrivit altor surse, șoseaua a fost construită și pietruită de germani în timpul primului război mondial, din rațiuni militare, însă a fost foarte puțin folosită.
Transalpina a fost reconstruită în perioada interbelică și dată în folosință în 1935, când a fost inaugurată de regele Carol al II-lea.
Drumul a mai fost reabilitat în timpul celui de-al doilea război mondial, când germanii aveau nevoie de această cale de acces din motive militare. De atunci a fost foarte puțin întreținut.
Există și o legendă locală, care spune că, la sfârșitul secolului XVIII și la începutul secolului XIX, fiecare familie a participat la construirea unei porțiuni din acest drum, în funcție de posibilitățile fizice și financiare ale sale.
Potrivit altor surse, șoseaua a fost construită și pietruită de germani în timpul primului război mondial, din rațiuni militare, însă a fost foarte puțin folosită.
Transalpina a fost reconstruită în perioada interbelică și dată în folosință în 1935, când a fost inaugurată de regele Carol al II-lea.
Drumul a mai fost reabilitat în timpul celui de-al doilea război mondial, când germanii aveau nevoie de această cale de acces din motive militare. De atunci a fost foarte puțin întreținut.
Asadar bistritenii au fost cu initiativa (Escu, Flavius si Beea) io am acceptat propunerea de a-i insoti pentru suport cu masina (adusa tot de ei, un tanc Mercedes G ) iar Pustiu dupa lungi insistente se baga si el (el vroia sa mearga cu batzu la Mures sa prinda broaste, ca pesti nici vorba) si cred ca nu a regretat.
Obiectivele destul de clare:
- Main objective: Traversarea Carpatilor pe bicicleta de la Lacul Oasa pana la Ranca-prima zi;
-Secondary objective: Valea Latoritei pe care vroiam sa vedem Lacul Galbenu, Lacul Petrimanu, cascada Moara Dracilor, etc. obiectiv ratat din pacate (motiv bun sa revenim) - a doua zi.
Ma pescuiesc pe mine pe la 7 jumate, in jur de 8 suntem in Floresti unde ne asteapta Pustiu. Primul chalange: Suport pentru 3 biciclete si 4 biciclete existente:
Pana la urma baietii rezolva problema si-i dam bice catre Alba-Sebes.
Pe Valea Frumoasei:
Ajungem in scurt timp la lacul de acumulare Tau-Bistra (al doilea ca altitudine, volum, suprafata de pe raul Sebes):
Coada lacului (loc beton pentru campare insa cu risc de manele fiind un loc unde se poate ajunge cu masina):
Ajungem si la punctul de pornire al ciclistilor, Lacul Oasa (140 milioane m3, suprafata 400 ha) 
Se dau jos bitzele, bagam proteina la matz, si Escu imi face instructaju la G (n-am condus pana acuma cu cutie automata si nici 4x4). Bineinteles Flavius se delecteaza cu nelipsitu' carnat de oaie de Aldis (ne-am mai intalnit cu el, carnatu , prin cheile Rametului).
Pe langa lacul Oasa:
De la Oasa urmeaza o portiune de vreo 27 Km pana la Obarsia Lotrului , portiune unde ciclistii au de parcurs o etapa de ascensiune , aproape toata pe asfalt . Pustiu cu Escu au "evadat" din pluton si au timp si de o poza facuta cu delay :)
Eu ii dau inainte singur cu G-ul si pana sa ma obisnuiesc cu masina pierd din vedere o multime de locuri faine de poze . Pe parcurs mai bag niste capete de volan in timp ce caut ambreiajul si dand de frana. Nu-mi place ca sunt singur , n-ai cu cine schimba o vorba si chiar daca pentru mine e comod stand in masina ii invidiez pe ceilalti care banuiesc ca pedaleaza din greu pe urcare. La fel, imi inchipui ce usurare pe ei cand ajung la portiunea de coborare. Portiunile asfaltate alterneaza cu cele cu pietris.
si ajung repede in Obarsia Lotrului. De aici drumul se desparte spre Petrosani in dreapta si spre Voineasa in stanga.
In Obarsie o "tiganie"de nedescris, manelele urlau dintr-o masina cu numar de Italia parcata in fata la casutele din camping, o gramada de "bronzati" care vindeau galbiori din dubitele pline ochi cu ladite cu ciuperci. Pe malul raului adevarate tabere de "corturi" (de fapt majoritatea niste celofane trecute peste niste bete) ale celor veniti "sezonieri" la cules de afine, ciuperci si alte cele. Aici stau si ii astept pe ciclisti cam o ora si ceva si-mi ocup timpu cu poze pe malu raului.
Dupa ce oprim sa "alimentam", trecem Lotrul si incepem urcarea propriu-zisa. Raman si eu aproape de cei "adevarati" si bag poze cu aparatu' lui Escu. Din pacate habar n-am sa umblu cu el si cum mi l-a dat setat , asa am facut toate pozele. Portiunea incepand din Obarsia Lotrului pana la Ranca e cea mai spectaculoasa de pe Transalpina. Apar si evadatii:
Din urma vin si Falavius si Beea 
Mici retusuri tehnice :)
Serpentine peste serpentine peste serpentine....ii invidiez din ce in ce mai mult...ei se chinuie si fac metru dupa metru, eu stau ca o gasca in masina....
dupa portiunea de serpentine neasfaltata pe care masinile care treceau i-au umplut de praf, iesim din padure si drumu ajunge in pasunea alpina. Facem din nou o pauza si intrebam un cioban daca mai avem mult pana sus: "-ohoo, de-abia ati inceput sa urcati ! ". Shit! Profit de ocazie sa ma prind si io intr-o poza, macar sa am dovada ca am fost si eu .
Urmeaza din nou o portiune criminala de serpentine. Ma intreb daca as eu as fo reusit sa ajung pana la punctul ala...Pustiu da primu curba:
Aune si Escu:
Si Flavius si Beea
Pustiu isi exerseaza aparatu la facut panorame
Respiro..
Si pornesc mai departe...
Pauzele devin tot mai dese, urcusul e sustinut si pe bicicleta te seaca de energie. Cred ca trebuie sa ai psihicul foarte puternic, dupa fiecare curba de astepti sa se termine urcusul, dar dupa fiecare curba apare alta si alta si iti vine sa renunti
Ajungem la intersectia cu "drumul de tractor" pe care urmeaza sa o luam a doua zi ca sa ajungem pe Valea Latoritei
Mai jos se vede statiunea Ranca si urmeaza partea de coborare
Beea si Flavius
Ajungem aproape pe intuneric in Ranca. Se strang maini si se felicita, ii felicit si eu si se vede pe fata lor satisfactia ajungerii la finish.
De pe balcon:
A doua zi ne incheiem conturile la pensiune si pornim catre Valea Latoritei. Omu de la pensiune ne avertizeaza ca nu mergem bine pe traseul ales de noi dar nu-l bagam in seama si pornim increzatori. S-a dovedit a fi o mare greseala, pentru ca drumul pe care am pornit nu avea nici o deviatie catre vale, si desi a incercat de cateva ori a trebuit sa ne intoarcem. La un moment dat chiar am coborat de pe pasune pana langa padure , dar a fost nevoie sa urcam din nou la drum. Da jos suportu de biciclete, jos bicicletele , noi pe jos si Escu a urcat G-ul (motrosind toate schimabtoarele si 4x4-le si blocand reductoare si diferentiale si naiba mai stie ce treburi la masinile astea cu care te poti urca peste tot)
Renuntam si hotaram sa ne intoarcem si sa intram pe Valea Latoritei pe la Vidra-Voineasa, insa ajungem foarte tarziu pe langa Vidra , in jur de 14:30 si hotaram sa renuntam si sa ramana pe alta data Valea Latoritei. Oprim langa lacul Vidra , pe marginea drumului sa ingurgitam ceva si pornim catre casa.
Aune si Escu:
Si Flavius si Beea
Pustiu isi exerseaza aparatu la facut panorame
Respiro..
Si pornesc mai departe...
Pauzele devin tot mai dese, urcusul e sustinut si pe bicicleta te seaca de energie. Cred ca trebuie sa ai psihicul foarte puternic, dupa fiecare curba de astepti sa se termine urcusul, dar dupa fiecare curba apare alta si alta si iti vine sa renunti
Ajungem la intersectia cu "drumul de tractor" pe care urmeaza sa o luam a doua zi ca sa ajungem pe Valea LatoriteiThis is cool , or what ?
Panorama e fabuloasa, pe bicicleta trebuie sa fie si mai fain , asta daca mai poti admira peisajul facand abstractie de efortul pe care trebuie sa-l depui....
Pustiu, efort sustinut
Ajungem aproape de varful Muntinu (2113m) . Drumul trece pe langa un abrupt de unde admiram lacul Muntinu. Deja incepe sa fie rece si ma gandesc la Escu si Pustiu care sunt in fata si care cred ca daca nu pedaleaza, in mod sigur dardaie de frig. Aici ii astept pe Flavius si Beea care se resimt si continua de aici in masina . Imi pare bine ca i-am asteptat sa vad cum sunt pentru ca se lasase racoarea serios.
De aici urmeaza o coborare si apoi o ultima urcare criminala , in care ciclistii isi dau examenul final.Ajungem in punctul maxim, Varful Urdele 2145m, exact in momentul in care soarele apune. Asteptau de ceva vreme si Pustiu si Escu inghetati. A fost prima data cand am trecut cu masina , pe o sosea printr-un nor.
Un peisaj extraordinar, o betie de culori calde de la soarele care se ascunde rapid dupa munti. Toate nuantele de roz si portocaliu se arunca peste peisajul formidabil. Mi-e ciuda ca nu stiu sa mai setez aparatul lui Escu (un Canon EOS 40D) si fac pozele cum apuc.
Mai jos se vede statiunea Ranca si urmeaza partea de coborare 
Beea si Flavius
Ajungem aproape pe intuneric in Ranca. Se strang maini si se felicita, ii felicit si eu si se vede pe fata lor satisfactia ajungerii la finish.Cautam cazare; de cort nici nu poate fi vorba, deja e intuneric si e frig de-a binelea. Gasim la a treia incercare si ne aruncam la dusuri: bine mai intai ciclistii, si ii invidiez din nou, ei au satisfactia unui lucru foarte greu dar dus pana la capat, satisfactia ca au reusit ceea ce si-au propus. Terminam seara cu o fasole cu costita la conserva ,o bere si taclale.
De pe balcon:
A doua zi ne incheiem conturile la pensiune si pornim catre Valea Latoritei. Omu de la pensiune ne avertizeaza ca nu mergem bine pe traseul ales de noi dar nu-l bagam in seama si pornim increzatori. S-a dovedit a fi o mare greseala, pentru ca drumul pe care am pornit nu avea nici o deviatie catre vale, si desi a incercat de cateva ori a trebuit sa ne intoarcem. La un moment dat chiar am coborat de pe pasune pana langa padure , dar a fost nevoie sa urcam din nou la drum. Da jos suportu de biciclete, jos bicicletele , noi pe jos si Escu a urcat G-ul (motrosind toate schimabtoarele si 4x4-le si blocand reductoare si diferentiale si naiba mai stie ce treburi la masinile astea cu care te poti urca peste tot)
Renuntam si hotaram sa ne intoarcem si sa intram pe Valea Latoritei pe la Vidra-Voineasa, insa ajungem foarte tarziu pe langa Vidra , in jur de 14:30 si hotaram sa renuntam si sa ramana pe alta data Valea Latoritei. Oprim langa lacul Vidra , pe marginea drumului sa ingurgitam ceva si pornim catre casa.Lacul Vidra:
Inpoi la lacul Oasa, poza de pe baraj:
De pe barajul Oasa in aval :
Ajungem inapoi la Cluj pe la 9 seara. Transalpina ne-a impresionat pe toti, insa avem o strangere de inima ca asfaltarea nu va aduce dupa ea, gratargii, manele si pet-uri aruncate peste tot. La aceasta ora este asfaltata in proportie de 80 %
Inpoi la lacul Oasa, poza de pe baraj:
De pe barajul Oasa in aval :
Ajungem inapoi la Cluj pe la 9 seara. Transalpina ne-a impresionat pe toti, insa avem o strangere de inima ca asfaltarea nu va aduce dupa ea, gratargii, manele si pet-uri aruncate peste tot. La aceasta ora este asfaltata in proportie de 80 %Click play :) :
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu