Wild Carpathia

Wild Carpathia, un superb documentar despre Transilvania!

Castelul Corvinilor, Cetatea Devei, Sarmisegetusa Regia

N-am mai iesit de ceva vreme si am hotarat ca e cazu sa mai vedem ceva. De data asta colegi de drum ne-au fost Alina si Dan, si ca sa fiu exact propunerea de a merge undeva a venit din partea lor, astfel ca am ales impreuna destinatia : Castelul Huniazilor, Cetatea Devei si daca mai ramane timp Sarmisegetusa Regia.

Am pornit putin dupa ora 8 dimineata pe traseul Cluj-Alba-Sebes-Simeria-Hunedoara. Am ajuns putin dupa ora 11 in Hunedoara.

Intrarea la castel este 10 ron de adult si 5 ron de copil, mai exista taxa foto si taxa video pe care le-am ignorat desigur; nu consider ca am un aparat foto profesional, nu fac bani si poze, asa ca ignor cu dispret anunturile astea (singura data cand am platit a fost la Pestera Ursilor).

Daca vreti ghid, il aveti la dispozitie pentru o taxa de 30 ron. Noi am luat si ghid , deci pentru 2 adulti si un copil am platit 40 ron. Merita fara indoiala sa luati ghid, altfel te plimbi aiurea si belesti ochii la ce vezi dar nu ai povestea, istoria sau legenda din spate.M-am lamurit de asta cand am fost la Castelul Bran. Am admirat asa vizual exteriorul si interiorul dar nu am ramas cu mai nimic mai mult decat stiam asa in general.

Castelul este in renovare si dupa cum arata acum portiunile renovate, la final o sa arate extraordinar. Din pacate, dupa cum ne spunea ghidul, nu sunt fonduri pentru a restaura si renova si consolida in totalitate si se restaureaza pe bucati, cand se termina banii se opresc si renovarile.

Intrarea principala in castel (nu cea originala); se vad si portiunile restaurate:

Imagine din curtea interioara:

Turnul Buzduganului cu cavalerul in armura; cavalerul a fost adaugat abia prin secolul XIX:

La baza turnului se afla "Groapa Leilor" care de fapt era cu ursi , unde erau aruncati condamnatii la moarte

In incinta Castelului Huniazilor exista o curte interioara in care se afla o fantana datand din secolul al XV-lea. Exista o legenda care spune ca fantana a fost sapata de trei prizonieri turci a lui Ioan de Hunedoara. Acestora li s-a promis ca isi vor recapata libertatea cand vor termina fantana. Dupa 15 ani de munca au reusit sa gaseasca apa. Se spune ca au fost omorati de urmasul lui Ioan de Hunedoara care nu mai respecta promisiunea data de predecesorul sau.
Conform legendei inscriptia de pe peretele fantanii ar spune „Apa ai dar suflet n-ai".
Traducerea corecta este: "Eu Hasan, am pus aceasta inscriptie in vremea cand am fost rob la ghiauri, in cetatea de langa biserica".

Sala Cavalerilor, A fost terminata in 1452 si a fost folosita ca sala de mese in cazul ocaziilor festive.

Capela: Constructia datand din secolul al XV-lea este considerata una din partile reprezentative pentru acea perioada. Din punct de vedere al stilului in care a fost construita se observa atat influente ale stilului romanic (forma poligonala) cat si a modei gotice tarzii.

La inceputul secoloului al XVII-lea s-au facut modificari asupra arhitecturii originale ale capelei. Fragmente de picturi din Evul Mediu mai pot fi vazute in zona altarului, restul fiind grav deteriorate.

Vitraliu din capela: Iancu de Hunedoara

Curtea interioara

Sala Dietei, in stil gotic tarziu, era un spatiu folosit cu ocazia diverselor ceremonii. A fost construita la mijlocul secolului al XV-lea. In secolul al XVII-lea a fost realizata o fresca laica. Sala a fost restaurata de-a lungul a 12 ani, incepand cu 1956.

Cand am ajuns noi se faceau repetitii pentru un concert din cadrul unui festival ce se desfasura in weekend. N-am fost niciodata sa aud muzica clasica LIVE si mi-am dat seama cat de diferit e fata de TV. De fapt modul in care este perceputa muzica clasica la TV cred ca te indeparteaza de salile de concert. Live e cu totul si cutotul altceva

Sala trofeelor de vanatoare:
Pe jos este uriasa tapiserie la care au muncit din greu si pe gratis tesatoarele de la cooperativa „Drum Nou“ din Hunedoara. Tapiseria este o imagine de ansamblu a castelului si urma sa-i fie facuta cadou lui Nicolae Ceausescu, dupa ultimul congres al partidului. Numai ca, dupa ultimul congres, incheiat in triumf, a urmat ceea ce se stie si tapiseria a ramas acolo unde poate fi vazuta si azi.

Turnul Tobosarilor

Intrarea in temnita; singura usa originala care s-a mai pastrat (in urma incendiilor, de-a lungul vremii nu au rezistat prea multe)

Ne-a placut la castel si sunt convins ca in mare masura se datoreaza faptului ca am luat ghid; recomand inca o data chestia asta, chiar daca mai trebuie sa scoateti niste bani in plus (daca sunteti grup se distribuie cheltuiala  :) .
Ne imbarcam in masina si pornim catre Deva sa vedem cetatea. Pe drum ne oprim la o benzinarie sa luam un sandwich si o cafea.
La cetate luam bilete la funicular: 10 ron de adult, 5 ron de copil dar merita pentru panorama, daca sunteti pe faza si prindeti loc la geamul dinspre oras e si mai bine :). Diferenta de nivel 160m, cursa dureaza 2.5 min

De sus panorama e etraordinara:

Si cetatea de la Deva e in proces de consolidare.

De la Deva plecam spre Orastie , tinta: Sarmisegetusa Regia

Alina si Delia, poze cu REN-u :). Am mers pe drum forestier vreo ...15Km (?)

Iar ultimul km l-am facut pe jos sa ne dezmortim. Aici erau deja urme de zapada

Aici din pacate nu am mai beneficiat de explicatiile unui ghid, si s-a vazut asta, cam toata lumea a fost cam dezamagita. De fapt nici nu stiu daca ai de unde tocmi un ghid aici. Eu mai fusesem in vara pe aici si era un localnic aici care mai facea un ciubuc facand pe ghidul, dar era foarte bine documentat si stia foarte multe despre asezarea dacica.

Sanctuarele de andezit:

Discul solar:

Sanctuarul mare de calcar

Drum pavat de acum 2000 ani:

Sarmisegetusa Regia merita vazuta, e pacat sa nu ajungeti macar o data aici. Merita sa cautati si sa gasiti cumva un ghid, care sa va explice, sau in cel mai rau caz merita sa va documentati foarte bine, chiar si de pe net; se gasesc o multime de surse despre Regia, insemnari, legende, presupuneri, comparatii si analogii cu alte civilizatii si locuri  (Maya, Stonhendge),mai mult sau mai putin credibile dar interesante daca le coroborati cu impactul vizual.

                                  

Pe langa satisfactia ca am vazut trei obiective istorice importante si ca ne-am bucurat de o excursie relaxanta de o zi superba de toamna, am ramas din nou si cu un sentiment de ciuda ca nu stim sa ne promovam obiectivele turistice. Ce pacat ca Sarmisegetusa e un loc abandonat de ...nu stiu cine, autoritati sau naiba stie cine ar trebui sa se ocupe. Judetul Hunedoara ar putea foarte bine sa se finanteze in mare masura din turism, dar s-a preferat sa se faca un Aqua Park (nu-i rau nici ala dar ar fi bun asa in completare la ceea ce deja exista) in loc de o strategie fiabila pentru promovarea turismului. Exact acelasi sentiment l-am avut despre judetul Vilcea ( am fost pe aici, aici, si aici si asta doar in 3 zile si cate mai aveam de vazut) si incep sa cred ca exista un potential formidabil , nu inteleg de ce nu se vede asta.

Apropo, mi-am mai amintit ceva ce ne spunea ghidul la castelul huniazilor. Nu stiu cati ati auzit de Furnalul din Govăjdia. A fost primul furnal cu flux continuu din Europa si al doilea din lume. Aici s-au produs primele componente de fonta si otel pentru Turnul Eiffel din Paris. Mai multe detalii interesante despre furnalul de la Govajdia gasiti aici. Si n-am auzit niciodata de el. :)

MarosBike Maraton sau cea mai grea chestie pe care am facut-o in viata mea

M-am bagat si eu anu asta la MarosBike Maraton (detalii aici sau pe facebook), la sectiunea Race : 47 Km , off-road in M-tii Gilaului impreuna cu Liviu, Deac, Escu, Flavius si Beea (pe ultimii 3 ii stiti din postarile mai vechi de pe Transalpina de anu trecut ). A fost prima competitie la care am participat si a fost de departe cel mai greu lucru pe care l-am facut in viata mea.

Traseul (cel albastru):

Prima urcare , 13 Km pana la primul punct de alimentare a fost fara probleme dar urmatoarele urcari au fost pentru mine extrem de grele; ca urmare le-am facut impingand bicicleta, ca de altfel majoritatea care erau pe langa mine.

                                            

La fel de grele si coborarile, n-am crezut nicicodata ca te poti obosi pe coborare; cu aprox 1 Km inainte de sosire pe coborarea abrupta a trebuit chiar sa ma opresc din cauza unor crampe musculare ....la maini !!.

Am terminat cursa in 5 ore si 4 minute, mai mult decat dublu primului sosit dar am avut satisfactia ca n-am fost chiar printre ultimii ultimii, desi n-am fost in prima jumate; am terminat pe locul 99 din 124 la categoria mea de varsta si pe 261 din 330 la overall.

Mi s-a parut foarte greu dar cu putin antrenament si cu o bicla mai buna sunt convins ca as imbunatati serios timpul.

Organizarea foarte buna, punctele de alimentare (3 la numar) au fost foarte bine "dotate" nu "s-a terminat" nimic, aveai apa, energizant, ciocolata, glucoza, fructe, prajiturele. Pe traseu fotografi, cateva motociclete enduro care dadeau ture pentru a fi aproape de posibile incidente (astea era destul de enervante , ridicau nori de praf si nisip). La final bon de masa, paste cu branza. Atmosfera faina, de competitie, fotografi, si ceva reporteri pe-acolo, lume multa (peste 400 concurenti) si sustinatori.

Mi-a placut foarte mult, si adrenalina pe care ti-o da atmosfera de competitie, nu se compara cu nimic. Degeaba faci traseul inafara competitiei, nu e acelasi lucru,  aici tragi sa il depasesti pe cel din fata, sa nu te ajunga cel din spate si sa scoti un timp bun, fiecare secunda te propulseaza mai in fata si poate conta la final. Pentru mine a fost o chestie gen "pushing to the limits" si mi-a placut tare :).

Astept cu nerabdare urmatorul

Tura cu bicicleta: Cluj - Faget - Cheile Turzii

Traseul ales de pe www.opencyclemap.org; ne-am ratacit de nenumarate ori dar pana la urma am reusit; intoarcerea am facut-o pe drumul judetean paralel cu autostrada, pe la Ciurila

|Click play :)



PADIS- Cetatile Ponorului, Cheile Galbenei, Focul Viu

Mare noroc mare cu Cristina, Stefi si Serban care intorsi de la mare fac marea propunere: PADIS. Clar ca nu mai stau mult pe ganduri si o tzasnesc de la Calimanesti (Delia si Cristi au ramas in tabara) spre Cluj vineri dupa-masa; seara deja aruncam in sus haine si infundam in rucsac ceva conserve. Din Calimanesti imi facusem rost de la Vlad de un cort mai mic (de fapt nu e chiar asa mic 3+ persoane, dar fata de al meu de 5+ si cu veranda, e perfect).

Sambata dimineata bineinteles ca nu-mi suna ceasu (era pus de luni pana vineri) si ma suna Stefi la 8 si 5 cand trebuia sa fiu deja la el. Impachetez ca un apucat (evident ca am uitat juma de mancare prin frigider) si la 8 si 20 sunt in masina la ei si ii dam bice spre Padis.

Drumu ne-a luat cam 4 ore, din Cluj pana ce am pus corturile. In padis era ca-n centru, zeci si zeci de corturi, fiind si sarbatoare legala luni , au dat navala in Padis.

Asadar mai putina vorbaraie, dupa ce instalam corturile alegem primul traseu: Cetatile Ponorului. Alaturi de Cheile Somesului Cald (puteti citi despre aceasta tura aici), Circuitul Cetatile Ponorului si Circuitul Cheile Galbenei sunt cele mai spectaculoase trasee.

Noi am pornit circuitul pe la balcoane si abia apoi am coborat la pestera.

Sunt 4 puncte de belvedere (la un mom dat erau amenajate din trunchiuri de copac niste balcoane , dar cu timpul s-au distrus). Perspectiva este fabuloasa, abrupturile de peste 200m iti taie rasuflarea.

Trecem de balcoane si dupa o portiune prin padure coboram pe un jgheab plin de pietris si bolovanis.

De aici, pe traseu pana la derivatia care duce catre pestera Cetatile Ponorului . Coboram prin padure si dupa cateva minute ni se arata impresionantul portal al pesterii de 75 m intr-un abrupt de 100m.

Ultima portiune a coborarii spre pestera o facem tinandu-ne de cabluri si lanturi:

Ca sa va dati seama cam care e ordinul de marime, incercati sa ma gasiti in poza de mai jos :)

Cobor doar eu la gura pesterii, imi iau frontala si intru in pestera cu oarecare retinere vis-a-vis de cat de stabil sunt cu bocancii pe pietrele ude, dar am o surpriza placuta, nu alunec aproape de loc, prind incredere si sar de pe un bolovan pe altul. Debitul raului subteran e destul de mare si trebuie sa-mi aleg cu grija urmatorul bolovan pe care sar.  E frig si incep sa am emotii pentru frontala care nu e nici waterproof nici macar waterresistance ci e un jaf luat de la un magazin de pescuit, dar macar lumineaza super. Imi promit ca urmatoarea "scula" pe care mi-o cumpar sa fie o frontala waterproof PETZL.

Ajung la un moment dat la o fereastra in tavanul pesterii pe unde intra lumina si peste inca ceva timp ajung la o iesire abrupta din pestera in una din dolinele strajuite de pereti de peste 200 m. Nu am chef sa urc abruptul prin de grohotis si ma intorc, Stefi cu Cristina si Serban ma asteptau afara. Daca studiam putin harta as fi vazut ca puteam sa ajung pe o poteca aproape de intrarea in pestera. Asadar ma intorc tot prin pestera si strang din buci sa nu cumva sa-mi cedeze frontala. Ajung cu bine si ma bucur de caldura de afara.

La iesire am avut de urcat o portiune mice ce e drept dar aproape verticala tinandu-ma de un cablu, si asta ma solicitat nitel, obosit fiind si de parcursul prin pestera

 La urcare din nou ajutati de lanturi si cabluri:

Dupa ce urcam din nou prin padure pana la traseul principal nu mai avem mult si ajungem in drumu forestier ce ne duce inapoi la corturi. Greu de tot a fost cu lemnele de foc; pe o raza de cateva sute de metri nu gaseai nici picur de lemn uscat, asa ca abia abia am strans ceva pentru un foculet de seara.

Stefi, ca un adevarat tapinar cu tigara in coltul gurii:

Noaptea mi-a fost frig. Ma bucur ca am luat totusi o caciula de-a lui Cristi, de fapt un windstopper pe care l-am luat de la Nootka anul trecut, dar care face toti banii.

A doua zi facem consiliu de razboi si alegem destinatia: Cheile Galbenei. Unii zic ca ar fi cel mai greu dar si cel mai frumos traseu din Padis. Pe harta ce o am eu scrie ca Circuitul Cheilor Somesului Cald ar fi cel mai spectaculos. Eu pot sa va spun ca a fost cel mai beton traseu pe care am fost pana acum (bine, nu sunt eu cu f mare experienta, deci e subiectiva treaba).

Pornim asadar pe traseu si avem de urcat o perioada buna prin padure.

Unul din, deja conscratele close-up-uri ale lui Stefi:

 Si "Making of" : :)

Dupa portiunea de urcare ajungem la Avenul Bortig:

Este un aven spectaculos, cu o intrare având un diametru de 35 m. La baza puţului de intrare (de -38 m), se ajunge pe un mare bloc de gheaţă evidenţiat pe o diferenţă de nivel de 16 m

De aici, urmeaza o portiune de coborare si pe parcurs nu prea ne lamurim cum e mai bine , la urcare unde ni se taie suflu si ne sunt solicitati muschii sau la coborare unde ne sunt solicitate la maximum incheieturile. De fapt ne-am pus de acord: cel mai bine e pe loc drept. :)

Ajungem in scurt timp si la intrare pe circuitul propriu -zis si avem de ales intre a cobori la izbuc sau a merge pe partea de sus pe la balcoane.
Alegem sa coboram la izbuc si in 15 minute vedem de unde izvoraste Paraul Galbena. Izbucul Galbenei este un ochi de apă liniştit de 6-8 m diametru, cuibărit la piciorul unui perete de stâncă. Am zice că este un lac, dacă nu s-ar prăvăli din el o cascadă cu debit mare.Apa este verzui-albastruie si are o tenta laptoasa:

Trecem pe partea cealalta si avem prima portiune de lanturi, mai mult pentru siguranta:

Paraul are debit destul de mare si formeaza un peisaj salbatic, cu multe caderi de apa si caldari din care apa se prevale in alte bulboane.

Ajungem la o portiune mai dificila in care trebuie sa coborim ajutandu-ne de lanturi. Acuma vad pe harta ca este chiarmarcata: trecere dificila.

Trecem cu bine si peste portiunea asta si ajungem la o gura de pestera unde apele sunt inghitite in subteran. Ma cobor evident la pestera si am chiar un incident minor, alunec pe un bolovan urias acoperit cu muschi umed si era sa ma duc dracu' , dar ma redresez rapid si cobor pe langa. Am vazut astfel ca puteam sa cad vreo 3-4 m.

Ies din nou la lumina , mergem mai departe si ajungem la o alta intrare intr-o pestera unde intalnim paraul inghitit mai sus. Niste turisti ne spun ca putem merge fara probleme prin pestera dar s-a dovedit ca nu a fost chiar asa simplu, era destul de alunecos si aveai nevoie totusi de frontala chiar daca in departare se vedea iesirea.

Iesim in partea cealalta , aproape de locul prin care parauliese si el la suprafata din nou si formeaza cascada Evantai:

De aici ne asteapta din nou o portiune de lanturi si cabluri fixate pe peretii verticali ai cheilor:

Cheile se indulcesc putin si am crezut ca am scapat de cabluri si lanturi suspendate dar ne-am inselat :). Ajungem in curand la un horn pe care il "urcam" tot ajutati de cablu dupa care urmeaza o coborare la fel de abrupta tot pe cablu

De aici in sfarsit , ultima portiune mai dificila in care trecem tinandu-ne cu mainile de un cablu tintuit mai sus si cu picioarele pe lanturi, pentru a trece de o stanca:

De aici am iesit din Cheile Galbenei si nu urcam in circuit la balcoane ci ne continuam drumu pe punct galben sa ajungem la Focul Viu. Urcam in Poiana Florilor mancam niste conserve el fugitivo si ii dam bataie spre pestera. Un indicator ne informeaza ca avem 1,5 ore pana la FoculViu si 3 ore pana la cabana Padis. Ne ingrijoram putin, gandindu-ne ca poate nu ajungem.

Urmatoarea portiune pana la Focul Viu a fost una grea, am urcat intruna fara sa vedem nimic spectaculos.

Ajungem intr-un final apoteotic (sic) la Focul Viu, si cred ca mai tare ne-am bucurat stiind ca de aici nu mai avem decat de coborat decat ca am ajuns la obiectiv. De ceva vreme la intrarea in pestera a fost construit un balcon din lemn si este o tablita care interzice intrarea pana la ghetar.

Peştera Focul Viu ca mărime, ocupă locul trei în rândul gheţarelor subterane din ţară (25.000 mc).  Este o peşteră micuţă, alcătuită din două săli.

O pun pe Cristina sa-mi faca niste poze si desi dardaia de frig imi face hatarul :)

De aici nu mai avem mult si avem doar de coborit. Ajungem la un punct unde traseul se intersecteaza cu inca doua trasee ce duc la Pietrele Galbenei si Groapa...., na, am uitat cum ii mai zice, dar e cam tarziu si suntem prea franti sa mai deviem.