Pestera Ursilor

A venit momentul ca Pustiu' sa ma scoata la plimbare cu Feroza... Daihatsu Feroza. Am profitat de invitatie si am ales si destinatia: Pestera Ursilor, ca eram de toata jena, aveam impresia ca toata lumea a vazut Pestera Ursilor inafara de mine. Am mers cu Cristi pana in Floresti unde ne asteptau Ioana si Pustiu'. Pornim tarziu, pe la 11:30. Si da-i da-i da-i pe drumul catre Oradea, facem stanga in Bucea catre Lacul Lesu, pe acelasi traseu pe care fusesem acum 2 saptamani, pe Valea Iadului.

Lacul Lesu, poza facut din mers

Oprim iar in poienita sa mancam. Pe Pustiu l-am vazut pentru prima data fara stresuri fata de drumul praf, dar evident trebuia sa fie ceva care sa-l tina in legatura transcedentala cu masina. Ma, io creca consuma ulei! Si mnoa, da-i o ambalare-mirosit la tzava de esapament, da-i ambalare-mirosit la tzava de esapamanet (is rautacios, amu :)... )

Cascada Iadolina (din nou ):
Cristiansen :)
Ioana

Dupa cativa kilometri ajungem la cascada Valul Miresei (da, are acelasi nume cu cea de la Rachitele). Nu pierdem mult timp si plecam mai departe, deja ne gandeam ca s-ar putea sa nu ajungem (intrarea in pestera se face pana la ora 17), drumu era praf, numai bucati de asfalt ramasite al unui drum probabil facut pe vremea lui Ceausescu.
Pustiu' fotograf in devenire

Ajungem in jur de 4 dupa-masa la pestera si asteptam sa se formeze grupul pt a intra in pestera.

Intrarea este amenajata si preturile destul de piperate: 15 ron de adult, 10 ron de copil, 15 ron taxa foto (si chiar nu te lasa sa faci poze daca nu platesti). Am platit si taxa foto , mai ales ca aveam cu mine si un trepied (daca tot l-am carat pana aici...). Am exeprienta trecuta a pesterii de la Vadu Crisului unde am facut poze fara trepied si nu a iesit nici macar una ca lumea

Chiar si cu trepied, pana mi-am amintit sa setez delay-ul la declansator, destul de putine poze sunt cat de cat de sama.
Peștera Urșilor a fost descoperită în 1975, cu ocazia unei dinamitări executate la cariera de marmură din zonă. Este unul dintre principalele obiective turistice ale Munților Apuseni, ea aflându-se în județul Bihor, în imediata apropiere a localității Chișcău, comuna Pietroasa, la o altitudine de 482 m. (Wikipedia)

Cu o lungime de peste 1.500 m, peștera se compune din galerii aflate pe două nivele: prima galerie, cea superioară, în lungime de 488 de metri poate fi vizitată de turiști, iar cea de-a doua, lungă de 521 m este rezervată cercetărilor științifice.

Interiorul se distinge prin diversitatea formațiunilor de stalactite și stalagmite existente, ca și prin cantitatea impresionantă de urme și fosile ale ursului de cavernă - Ursus spelaeus - care a dispărut acum 15.000 de ani. Pe lângă acesta au mai fost descoperite și fosile de capră neagră, ibex, leu și hienă de peșteră.

Numele peșterii se datorează numeroaselor fosile de "urși de cavernă" (Ursus spelaeus) descoperite aici. Peștera era un loc de adăpost pentru aceste animale, acum 15.000 de ani. La bătrânețe, ca multe alte mamaifere (ex .elefantul african) ursul de peșteră se retrăgea să moară în acelaș loc ca și predecesorii. Mărturie stau numeroasele cimitire descopertite în peșterile din România (Peștera Bisericuța, Peștera cu Oase)sau aiurea unde scheletele au fost gasite întregi, nederanjate. Intrarea a fost intre timp colmatata.

Peștera a rămas astfel închisă până pe 17 septembrie 1975, când golul subteran a fost deschis artificial prin dinamitarea porțiunii de la intrare, în timpul lucrărilor de exploatare a calcarului (marmură). În puțul deschis a coborât pentru prima dată, minerul Traian Curta din localitatea Chișcău. Acesta a parcurs galeria de acces până la Sala Mare.

O primă explorare a peșterii a avut loc la 20 septembrie 1975 efectuată de către grupul de speologi amatori "Speodava" din orașul Dr. Petru Groza (actualul oraș Ștei). Pe baza studiilor complexe întreprinse de Institutul de Speologie "Emil Racoviță" în colaborare cu Muzeul Țării Crișurilor din Oradea, s-au stabilit soluțiile de amenajare și măsurile specifice de protecție. După 5 ani de amenajări la standarde mondiale, la 14 iulie 1980, peștera a fost deschisă vizitatorilor. Anual peștera este vizitată de peste 200.000 de vizitatori.

Cu o lungime de peste 1.500 m, peștera se compune din galerii aflate pe două nivele: prima galerie, cea superioară, în lungime de 488 de metri poate fi vizitată de turiști, iar cea de-a doua, lungă de 521 m este rezervată cercetărilor științifice.
Schema simplificată a peşteriiGaleria superioară, disponibilă vizitării, este compusă din 3 galerii și diferite săli:
Galeria "Urșilor" (sau Galeria Oaselor),
Galeria "Emil Racoviță",
Galeria "Lumânărilor"
Sala Lumânărilor,
Sala Spaghetelor,
Sala Oaselor.

Ne-am luat si de aici suvenirul obisnuit pentru colectie (o cana cu pestera)

Iar Pustiu' si-a achizitionat o palarie de ranger adevarat; adevarul e ca in Feroza nu poti sa conduci in sapca de american penal:

Am hotarat sa venim inapoi pe alt drum si sa inchidem circuitul pe la Arieseni, Campeni, pe valea Ariesului.

Se pare ca la Arieseni se pune de o partie noua de ski :

Ne-a prins evident noaptea pe drum, si la insistentele mele am oprit la cascada Sipotelor , enervandu-i pe toti, ca sa fac o poza de pus pe coperta la National Geografic. Mnoa ni, asta-i: (cum adica nu se intelege nimic ? pai e cascada , se vede foarte clar ! ) . La dracu, n-a iesit nici macar inteligibila, focus ioc, ce mai , fiasco total. Si vreau sa zic ca a fost cu de alea, ca"da masina mai incoace, baga farurile pe cascada, scoate trepiedul" , etc . In fine, mai invatam, mai incercam si alta data :)

Cu Feroza pe ultima portiune, autostrada A3:

Mnoa "This is fast, or what ?" :)

A fost o excursie cam lunga si toata petrecuta in masina. Pestera e formidabila insa putin cam prea amenajata dupa gustul meu (la intrare te intampina evident termopanele). Si bineinteles ca unde natura creaza ceva mirific, trebuie sa te indispuna stilul "romanesc": in pestera se intra doar in grup insotit de un ghid; grupul cu care am intrat noi (e drept, ultimul pe ziua aceea) a fost prea mare, ultimii auzeau cu greu ce spune ghidul, ca sa nu mai zic ca erau si niste turisti francezi care nu intelegeau o iota din ce spunea respectivul; nici vorba de explicat macar in mare in engleza sau franceza (Pustiu s-a ocupat de de ei, sa salveze "ospitalitatea romaneasca" si le-a explicat in engleza asa in mare despre ce vorbea respectivu). Pe net scrie ca turul pesterii dureaza 45 min; pe noi ne-a expediat in maxim 25; am platit taxa foto 15 ron dar am facut toate pozele pe fuga (era unu in spatele meu care desi nu mi-a zis nimic, imi statea in coaste , bashca mai si stingea lumina in spatele meu :)).. ).

In concluzie am bifat si pestera Ursilor, cine nu a fost merita sa mearga, este formidabila. Desi nu am mers nimic pe jos am facut o bucla faina Valea Iadului- Lacul Lesu- Stana de Valea-Pestera Ursilor- Arieseni- Valea Ariesului- Cluj si am vazut macar cam cum e drumul si zona :) si faptul ca se pune de o noua partie la Arieseni .

PS: Si da, Pustiu' a avut dreptate: Feroza a baut cam 500 ml de oloi la cei 400 Km facuti. Oricum fara Feroza nu ajungeam pe acolo (eventual pe la Arieseni pe unde drumul e mai bun)