A fost Maros Bike Marathon
Si a venit vremea pentru a doua provocare: Maratonul Fagetului organizat de Clujul Pedaleaza.
De data asta abordarea e putin diferita. Baietii de la Romania pe bicicleta m-au facut cu o bicicleta noua, mai traininca si mai frumoasa.
De altfel ne-au facut si o surpriza si am primit de la ei si tricouri personalizate cu sigla Romania pe bicicleta.
Merita sa vizitati site-ul , probabil e cel mai bun site pentru trasee de bicicleta si va puteti alege trasee in functie de vreme, de participanti, de cat de pregatiti sunteti, etc.
Ne-am inscris la traseul de 30 Km si pe langa cei 47 de la Maros parea sa fie o plimbare putin mai dificila.
Am participat in formula : Beea&Flavius, Liviu, Sorin, eu si master Escu.
Bineinteles ca exact cu o zi inainte de competitie m-a mancat in cot sa-mi ung lantu, folosind un spray cu ulei, si bineinteles ca mi-a ajuns ulei si pe diskurile de frana. Am putut sa dau cu orice degresant, orice detergent si orice solutie ca n-am mai putut bloca rotile nicicum. M-a scos din rahat Escu evident care mi-a demontat franele si a ars placutele pe aragaz. Oricum, invatatura de minte!
Startul s-a dat din parcare de la POLUS Mall, organizare foarte buna, ca de obicei Levi si echipa de la Clujul Pedaleaza au facut o treaba formidabila.
Si s-a dat startul. Vreme excelenta poate chiar prea cald. Pacalit de faptul ca traseul e considerabil mai scurt decat la Maros nu m-am stresat f tare cu proviziile ceea s-a dovedit a fi fatal.
Desi traseul imi era cunoscut intr-o oarecare masura, m-am epuizat suprinzator de repede (pornisem cu ganduri marete) si chiar am avut si ceva probleme tehnice, imi sarea lantul de pe ultimele doua pinioane (unde pedalam cel mai usor si pe care le-am folosit de fapt cel mai des :) ).
Pe traseu au fost doua puncte de alimentare, dar la al doilea nu m-am mai oprit, greseala de asemenea., astfel ca inainte de ultima urcare (se vede pe poza cu profilul cursei) am fost efectiv terminat complet, fara apa, fara zahar fara nimic (oricum batoanele snickers care le iau de obicei cu mine le-am uitat acasa in frigider).
La ultima urcare m-a apucat cred o criza de hipoglicemie, cu tremuraturi, transpiratii reci de aveam impresia ca nu mai pot face nic macar un pas. M-am milogit de un concurent care venea din urma si care mi-a aruncat o sticla de jumate cu isotonic plina cam pe 3 sferturi. Degeaba, f mult nu m-a intarit si dupa 20 metri eram din nou terminat . Norocul meu a fost de data asta o concurenta pe care am implorat-o sa-mi dea ceva dulce ca daca nu lesin, si care mi-a dat o punga de stafide uscate. Alea m-au "salvat" de-a dreptu datorita continutului relativ ridicat de zahar.
Cumva cumva am reusit sa urc si dealul ala si am ajuns la finish dupa 3 ore, 17 minute si 41 secunde, cu 17 minute in urma lui Sorin si 13 minute in urma lui Escu.
Desi nu pare, si nici mie nu mi s-a parut la prima vedere cand am vazut traseul, a fost cel mai dificil de pana acum (coroborat cu lipsa energizantelor, a apei , cateva probleme tehnice). Dar oricum am mai invatat cate ceva si din aceasta experienta si o astept pe urmatoarea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu