PADIS- Cetatile Ponorului, Cheile Galbenei, Focul Viu

Mare noroc mare cu Cristina, Stefi si Serban care intorsi de la mare fac marea propunere: PADIS. Clar ca nu mai stau mult pe ganduri si o tzasnesc de la Calimanesti (Delia si Cristi au ramas in tabara) spre Cluj vineri dupa-masa; seara deja aruncam in sus haine si infundam in rucsac ceva conserve. Din Calimanesti imi facusem rost de la Vlad de un cort mai mic (de fapt nu e chiar asa mic 3+ persoane, dar fata de al meu de 5+ si cu veranda, e perfect).

Sambata dimineata bineinteles ca nu-mi suna ceasu (era pus de luni pana vineri) si ma suna Stefi la 8 si 5 cand trebuia sa fiu deja la el. Impachetez ca un apucat (evident ca am uitat juma de mancare prin frigider) si la 8 si 20 sunt in masina la ei si ii dam bice spre Padis.

Drumu ne-a luat cam 4 ore, din Cluj pana ce am pus corturile. In padis era ca-n centru, zeci si zeci de corturi, fiind si sarbatoare legala luni , au dat navala in Padis.

Asadar mai putina vorbaraie, dupa ce instalam corturile alegem primul traseu: Cetatile Ponorului. Alaturi de Cheile Somesului Cald (puteti citi despre aceasta tura aici), Circuitul Cetatile Ponorului si Circuitul Cheile Galbenei sunt cele mai spectaculoase trasee.

Noi am pornit circuitul pe la balcoane si abia apoi am coborat la pestera.

Sunt 4 puncte de belvedere (la un mom dat erau amenajate din trunchiuri de copac niste balcoane , dar cu timpul s-au distrus). Perspectiva este fabuloasa, abrupturile de peste 200m iti taie rasuflarea.

Trecem de balcoane si dupa o portiune prin padure coboram pe un jgheab plin de pietris si bolovanis.

De aici, pe traseu pana la derivatia care duce catre pestera Cetatile Ponorului . Coboram prin padure si dupa cateva minute ni se arata impresionantul portal al pesterii de 75 m intr-un abrupt de 100m.

Ultima portiune a coborarii spre pestera o facem tinandu-ne de cabluri si lanturi:

Ca sa va dati seama cam care e ordinul de marime, incercati sa ma gasiti in poza de mai jos :)

Cobor doar eu la gura pesterii, imi iau frontala si intru in pestera cu oarecare retinere vis-a-vis de cat de stabil sunt cu bocancii pe pietrele ude, dar am o surpriza placuta, nu alunec aproape de loc, prind incredere si sar de pe un bolovan pe altul. Debitul raului subteran e destul de mare si trebuie sa-mi aleg cu grija urmatorul bolovan pe care sar.  E frig si incep sa am emotii pentru frontala care nu e nici waterproof nici macar waterresistance ci e un jaf luat de la un magazin de pescuit, dar macar lumineaza super. Imi promit ca urmatoarea "scula" pe care mi-o cumpar sa fie o frontala waterproof PETZL.

Ajung la un moment dat la o fereastra in tavanul pesterii pe unde intra lumina si peste inca ceva timp ajung la o iesire abrupta din pestera in una din dolinele strajuite de pereti de peste 200 m. Nu am chef sa urc abruptul prin de grohotis si ma intorc, Stefi cu Cristina si Serban ma asteptau afara. Daca studiam putin harta as fi vazut ca puteam sa ajung pe o poteca aproape de intrarea in pestera. Asadar ma intorc tot prin pestera si strang din buci sa nu cumva sa-mi cedeze frontala. Ajung cu bine si ma bucur de caldura de afara.

La iesire am avut de urcat o portiune mice ce e drept dar aproape verticala tinandu-ma de un cablu, si asta ma solicitat nitel, obosit fiind si de parcursul prin pestera

 La urcare din nou ajutati de lanturi si cabluri:

Dupa ce urcam din nou prin padure pana la traseul principal nu mai avem mult si ajungem in drumu forestier ce ne duce inapoi la corturi. Greu de tot a fost cu lemnele de foc; pe o raza de cateva sute de metri nu gaseai nici picur de lemn uscat, asa ca abia abia am strans ceva pentru un foculet de seara.

Stefi, ca un adevarat tapinar cu tigara in coltul gurii:

Noaptea mi-a fost frig. Ma bucur ca am luat totusi o caciula de-a lui Cristi, de fapt un windstopper pe care l-am luat de la Nootka anul trecut, dar care face toti banii.

A doua zi facem consiliu de razboi si alegem destinatia: Cheile Galbenei. Unii zic ca ar fi cel mai greu dar si cel mai frumos traseu din Padis. Pe harta ce o am eu scrie ca Circuitul Cheilor Somesului Cald ar fi cel mai spectaculos. Eu pot sa va spun ca a fost cel mai beton traseu pe care am fost pana acum (bine, nu sunt eu cu f mare experienta, deci e subiectiva treaba).

Pornim asadar pe traseu si avem de urcat o perioada buna prin padure.

Unul din, deja conscratele close-up-uri ale lui Stefi:

 Si "Making of" : :)

Dupa portiunea de urcare ajungem la Avenul Bortig:

Este un aven spectaculos, cu o intrare având un diametru de 35 m. La baza puţului de intrare (de -38 m), se ajunge pe un mare bloc de gheaţă evidenţiat pe o diferenţă de nivel de 16 m

De aici, urmeaza o portiune de coborare si pe parcurs nu prea ne lamurim cum e mai bine , la urcare unde ni se taie suflu si ne sunt solicitati muschii sau la coborare unde ne sunt solicitate la maximum incheieturile. De fapt ne-am pus de acord: cel mai bine e pe loc drept. :)

Ajungem in scurt timp si la intrare pe circuitul propriu -zis si avem de ales intre a cobori la izbuc sau a merge pe partea de sus pe la balcoane.
Alegem sa coboram la izbuc si in 15 minute vedem de unde izvoraste Paraul Galbena. Izbucul Galbenei este un ochi de apă liniştit de 6-8 m diametru, cuibărit la piciorul unui perete de stâncă. Am zice că este un lac, dacă nu s-ar prăvăli din el o cascadă cu debit mare.Apa este verzui-albastruie si are o tenta laptoasa:

Trecem pe partea cealalta si avem prima portiune de lanturi, mai mult pentru siguranta:

Paraul are debit destul de mare si formeaza un peisaj salbatic, cu multe caderi de apa si caldari din care apa se prevale in alte bulboane.

Ajungem la o portiune mai dificila in care trebuie sa coborim ajutandu-ne de lanturi. Acuma vad pe harta ca este chiarmarcata: trecere dificila.

Trecem cu bine si peste portiunea asta si ajungem la o gura de pestera unde apele sunt inghitite in subteran. Ma cobor evident la pestera si am chiar un incident minor, alunec pe un bolovan urias acoperit cu muschi umed si era sa ma duc dracu' , dar ma redresez rapid si cobor pe langa. Am vazut astfel ca puteam sa cad vreo 3-4 m.

Ies din nou la lumina , mergem mai departe si ajungem la o alta intrare intr-o pestera unde intalnim paraul inghitit mai sus. Niste turisti ne spun ca putem merge fara probleme prin pestera dar s-a dovedit ca nu a fost chiar asa simplu, era destul de alunecos si aveai nevoie totusi de frontala chiar daca in departare se vedea iesirea.

Iesim in partea cealalta , aproape de locul prin care parauliese si el la suprafata din nou si formeaza cascada Evantai:

De aici ne asteapta din nou o portiune de lanturi si cabluri fixate pe peretii verticali ai cheilor:

Cheile se indulcesc putin si am crezut ca am scapat de cabluri si lanturi suspendate dar ne-am inselat :). Ajungem in curand la un horn pe care il "urcam" tot ajutati de cablu dupa care urmeaza o coborare la fel de abrupta tot pe cablu

De aici in sfarsit , ultima portiune mai dificila in care trecem tinandu-ne cu mainile de un cablu tintuit mai sus si cu picioarele pe lanturi, pentru a trece de o stanca:

De aici am iesit din Cheile Galbenei si nu urcam in circuit la balcoane ci ne continuam drumu pe punct galben sa ajungem la Focul Viu. Urcam in Poiana Florilor mancam niste conserve el fugitivo si ii dam bataie spre pestera. Un indicator ne informeaza ca avem 1,5 ore pana la FoculViu si 3 ore pana la cabana Padis. Ne ingrijoram putin, gandindu-ne ca poate nu ajungem.

Urmatoarea portiune pana la Focul Viu a fost una grea, am urcat intruna fara sa vedem nimic spectaculos.

Ajungem intr-un final apoteotic (sic) la Focul Viu, si cred ca mai tare ne-am bucurat stiind ca de aici nu mai avem decat de coborat decat ca am ajuns la obiectiv. De ceva vreme la intrarea in pestera a fost construit un balcon din lemn si este o tablita care interzice intrarea pana la ghetar.

Peştera Focul Viu ca mărime, ocupă locul trei în rândul gheţarelor subterane din ţară (25.000 mc).  Este o peşteră micuţă, alcătuită din două săli.

O pun pe Cristina sa-mi faca niste poze si desi dardaia de frig imi face hatarul :)

De aici nu mai avem mult si avem doar de coborit. Ajungem la un punct unde traseul se intersecteaza cu inca doua trasee ce duc la Pietrele Galbenei si Groapa...., na, am uitat cum ii mai zice, dar e cam tarziu si suntem prea franti sa mai deviem.