Scarita Belioara

Alta iesire, acum vreo 2 saptamani, de data asta doar noi 3 tot pe Valea Ariesului, dupa Lunca Ariesului se face dreapta pe valea Posegii prin Cheile Posegii pana la rezervatia naturala Scarita-Belioara.

Am ajuns tarziu (Cristi a avut ceva meci de la 9 dimineata), asa ca abia pe la amiaza am ajuns. Am si ratat la un moment dat drumul catre rezervatie; dupa Posaga de Jos trebuie facut dreapta pe langa biserica de lemn, dar marcajul traseului este trecut pe un stalp de curent din beton si din sensul din care veneam noi se poate rata foarte usor.

Am vrut sa facem putin dintr-un traseu marcat si sa ajungem la un punct de belvedere dar ne-am inecat ca tiganu la mal si cand mai aveam putin, ne-am intors: Cristi a fost cam obosit (dimineata alergase si la meci) si urzicat prin vegetatia mare, a cedat. Dar ne-am ales cu o plimbare si cateva poze.

Asadar, dupa Posaga de Jos trecem de Manastirea Posaga si facem dreapta catre Posaga de Sus si ne apropiem de rezervatie. Drumul este drum de tara, fara asfalt dar acceptabil, fara prea multe gropi.

 Daca intrati pe traseele care o iau spre stanga o sa intalniti aceasta poarta dar nu dezarmati pentru ca este deschisa si se poate face traseul fara nici o problema.

 10 seconds delay :)

 Niste nori amenintatori dadeau tarcoale (la plecare aveam sa constatam ca mai jos cu 10 Km plouase torential cu rupt de copaci si chestii grele).

Foarte interesant a fost faptul ca avand versantul abrupt ca un perete in stanga si norii undeva la 10-15 Km in drepata orice tunet se reflecta in perete si il auzeam ca o bubuitura de tun, trasa parca de langa noi :)

 Mda, aici ne-am cam urzicat :), dar cica face bine la reumatism

 La intoarcere am intalnit si niste alpinisti care stateau cu cortu chiar la intrare langa cararea ce duce pe langa versant. Pareau ca "amenajeaza" ceva traseu de escalada sau ceva (bateau cu ciocanu ceva :) , nu stiu ca nu-s in tema cu escalada)

Desi nu pot zice ca am vazut Scarita Belioara, pe mine m-a convins ca e o zona pentru care merita sa alocati cel putin o zi pentru traseele de aici (pacat ca nu am ajuns la punctele de belvedere, dar e un motiv sa ne intoarcem).

Cheile Silosului, Cheile Plaiului

Am fost lenes in ultima vreme si nu am mai postat nimic desi am mai iesit pe aici pe-aproape cand am avut timp si ne-a permis vremea. Dupa cum ziceam in ultima postare am promis sa revenim pe drumul ce leaga Valea Ariesului cu Aiud sa vedem Cheile Silosului, Cheile Plaiului si Cheile Valisoarei.

Asadar Cluj-Turda si de acolo pe drumul catre Campeni, iar inainte de Buru facem stanga catre  Aiud. Ajungem in Coltesti si trecem din nou pe langa Cetatea Coltesti sau Cetatea Trascaului unde fusesem saptamana trecuta (detalii aici) si o luam pe firul apei in sus.

Cristi cu Serban ca de obicei o iau la picior in fata avand "povestile lor"

Intram in curand in rezervatie:

Cheile Silosului e una din ariile protejate din depresiunea Trascaului dar gasiti mai multe detalii despre Cheile Silosului aici : http://www.cheilesilosului.ro . In mod sigur o sa va vin cheful de a face o plimbare intr-o zi de weekend. Si chiar merita. E foarte frumos, putina lume si accesibil.

Tinta noastra stabilita a fost sa ajungem la o cascada asa ca urmam firul apei si marcajul cu dunga albastra

Baietii au luat-o inainte asa ca din cand in cand ii strig sa ne astepte:

Stefi, ca de obicei, pasionat de close-up-uri:

L-a prins in actiune :)

Dupa cateva zeci de minute de mers lejer ajungem si la cascada unde ne oprim sa facem cateva poze:

Studiind harta :)

Luam in calcul traseul de intoarcere si pana la urma ne hotaram ca e cel mai bine sa ne intoarcem pe unde am venit 

La intoarcere a fost evident mult ma usor si pe traseu am oprit sa imortalizam o scorbura "ciudata" :)

Ajungem inapoi la cetate , ingurgitam ceva din brisca si ne hotaram sa intram din satul urmator si in Cheile Plaiului ( mai multe informatii aici : www.cheileplaiului.ro ).

Din pacate este destul de tarziu, copiii sunt obositi franti asa ca urcam doar putin pe firul apei sa tragem cateva poze. Bateriile mele au cedat, asa ca doar Stefi mai poate imortaliza zona :)

Traseul e lung si e prea tarziu si noi prea franti sa mergem mai departe, dar poate odata si-odata o sa revenim in cheile plaiului ca sa facem traseul pana la capat; duce pana dincolo de stancile Bedeleului la Poarta Zmeilor (obiectiv ratat si el la mustata in alta tura :) http://mariuschira.blogspot.com/2009/09/valea-ariesului-cascada-sipotelor.html.

Zona e foarte frumoasa si n-o sa regretati o plimbare facuta prin chei, la cetate sau pur si simplu in zona.

In spate, Cetatea Coltesti si coltii Trascaului

Cetatea Coltesti

Iesire scurta de primavara, sub amenintarea ploii si a unui vant naprasnic. Ne-am pornit sa vedem ruinele Cetatii Coltesti. Situata la aproximativ 60 Km de Cluj-Napoca, pe stanca langa satul Coltesti este un obiectiv pe care merita sa-l bifati intr-o zi de weekend.

De obicei imi place sa citesc despre locurile si obiectivele pe care urmeaza sa le vad, dar de data asta am plecat complet nedocumentat :) asa ca am citit a doua zi despre istoria cetatii.

Cetatea Colţeşti (Cetatea Trascăului, magh. Torockóvár), situată la vest de satul Colţeşti (magh. Torockószentgyörgy, germ. Sankt Georgen) şi la cca 5 km sud-vest de comuna Rimetea (magh. Torockó, germ. Eisenburg), judeţul Alba, a fost construită în jurul anilor 1296 de subvoievodul Thoroczkay din Colţeşti, ca cetate locuibilă şi cetate de refugiu.

A fost ridicată cu premeditare pe vârful abrupt al unei klippe calcaroase, la o înălţime de 1120 m, în urma invaziei tătare (mongole) din anul 1241, când au fost produse pagube însemnate localităţilor Rimetea şi Colţeşti. Pe turnul nordic, înalt de aproximativ 20 m, se păstrează o inscripţie care menţionează ca familia Thoroczkay a construit castelul în secolul XIII.

În anul 1470 cetatea a fost confiscată de regele Matei Corvin şi dată voievodului Transilvaniei. În 1510 a revenit nobililor de Trascău (Thoroczkay), iar în 1514 a fost devastată de ţăranii conduşi de Gheorghe Doja.

Poza de sus din cetate (Cristian si Serban)

Stefi, in catarare spre cel mai inalt punct din cetate:)

Unul din cele doua turnuri laterale care au rezistat pana in ziua de azi

Cele doua turnuri ( nu cele din Stapanul Inelelor :P ) erau legate intre ele de ziduri, formand o curte interioara. In partea de sud, pe stanca se afla un corp de cladire cu mai multe incaperi, apartinand secolelor XIV-XV carora li s-a adaugat o curte interioara protejata de o barbacana, etapa de constructie apartinand secolului XVI.

Vedere asupra satului printr-o spartura in ruine:

Intrare in unul din turnuri, care initial cuprindea 5 niveluri

Satul Coltesti la poalele cetatii

N-am apucat foarte mult sa ne plimbam prin cetate pentru ca ne-a speriat ploaia rece. Pana la poalele cetatii a stat si ploaia si a am ramas langa o capita de fan sa ingurgitam ceva slana cu ceapa si ridichi din straita.

Desi ploia ba ne ameninta cu cativa stropi ba se oprea am mai dat niste ocoale prin zona, de altfel superba, sa luam in agenda macar ce mai este de remarcat.

Aici eram la intrare in Cheile Valisoarei iar prin zona mai sunt Cheile Plaiului si Cheile Silosului. Despre aceste rezervatii naturale o sa scriu poate intr-un articol viitor pentru ca sunt hotarat sa ajung pe aici cu bicicleta, e un traseu super pentru o zi de pedalat.

Versant vertical din cheile Valisoarei

Intorsi inapoi in Coltesti ( ne puteam intoarce si prin Aiud care era cam la 14 Km) ne-am oprit pentru 10 minute si la conacul secuiesc , o constructie facuta cu bun-gust in stil traditional, intr-un peisaj extraordinar, dar si preturi destul pe piperate (are 4 margarete, cazarea undeva la 120 ron/pers cu mic dejun)

Dupa cum spuneam a fost doar o tura in care am "luat in seama" zona si unde o sa revenim sa vedem si rezervatiile naturale; eu recomand cu caldura zona pentru o tura usurica cu bicicleta in care sa vedeti cetatea si cheile din zona.