Muntii Vladeasa - Valea Draganului - Cascada Moara Dracului

Boon...deci se anunta weekend cu vreme buna, ca urmare facem rapid un consiliu online cu Stefi si Cristina sa gasim destinatia. Dupa ceva propuneri ne oprim la 3 posibile destinatii: Suncuius, Valea Draganului sau lacu Lesu. Alegem Valea Draganului , noi nu mai fusesem pe-acolo. Evident mai adaug o harta la celelalte pe care le-am achizitionat intre timp; de fiecare data s-au dovedit a fi foarte utile. Destinatia exacta urma sa fie Cantonul Forestier Ciripa de pe Valea Draganului.

Pornim sambata dimineata devreme, pe E60 si dupa satul Bologa o luam la stanga spre baraj. Traversam barajul si intram pe un drum forestier unde ne intampina o pancarda cu "Drum forestier. Acces interzis! ". Mergem pe drumul forestier pana la coada lacului, evident numa cu viteza I , maxim a doua. Pe masura ce inaintam sunt tot mai putine masini spre deloc iar dupa vreo cativa Km de la coada lacului ramanem doar noi.

Ajungem dupa vreo 10-12 km la cantonul Ciripa unde intalnim un paznic . Omu amabil ne arata cam unde ne-am putea aseza corturile, la vreo 100-150 m de canton pe malul celalalt chiar la marginea padurii. Amu drept sa va zic, asa orasean cum is , nu foarte umblat io prin salbaticii, parca aveam asa o strangere de elastic cand ma vad in salbaticia asta mai ales ca suntem cu copiii. Mi-era cam frica de urs gandindu-ma ca o sa bagam ceva frigarui p-acolo si niste carne fripta. Paznicu de acolo m-a asigurat ca nu sunt ursi prin zona, dar na, el statea intr-o berolina, nici macar un caine n-avea acolo, de unde dracu sa stie daca e sau nu urs, iar noi stateam in cort. In fine, "no risk, no fun" asa ca intindem corturile. Zona super super tare , si se pare ca au mai fost inainte ceva turisti cu cortu pe-acolo, erau urme de foc si niste busteni taiati. Bine, mai tarziu aveam sa-mi dau seama ca de fapt "salbaticia" aia e de fapt destul de safe, eram totusi la marginea unui drum chiar daca forestier si la vreo 150 m de canton. Dar na, departarea de natura si statul in oras te face sa ai o alta perspectiva.

So, intindem corturile si savuram primele momente de liniste si aer curat. Se aude doar paraul din apropiere.

Cristi si Serban si-au gasit repede ceva de facut prin zona, chestii de astea de copii: au gasit o broasca, au belit-o si taiat-o in toate felurile si la sfarsit au vrut sa faca supa din ea; deh, chestii de astea de copii, dragalasii :)), au inceput sa-si construiasca o coliba, etc.

Nu stam tare mult pe langa cort si ne pornim pe traseu catre Cascada Moara Dracului.

Peisajul salbatic, vegetatie abundenta, un fel de jungla a Romaniei.

Cerbii :D

Stefi, in cautare de close-up-uri:

Ajungem dupa vreo 45 de minute la intersectie de doua trasee. Unu care duce spre varful Buteasa 1700 si ceva si unu pe punct galben care deviaza la stanga si care duce catre cascada. Ne oprim sa facem o pauza de hidratare, si sa culeaga fetele afine (erau o gramada).

Mnoa, si mi-am facut si io o poza pentru cand o sa scot calendaru' ala cu mine. Numa ziceti daca nu dau mai bine decat Bote. Huh ?

Si exploratoru din mine cu harta si busola :)

Cand sa pornim apar prietenii lui Havier, 4 meseriasi pe enduro care veneau de catre Buteasa. Havier o sa-si cumpere curand si el un enduro baban , fiind un pasionat de extrem-uri. :))

Keep walking...

Stefi baga intre timp close-up-uri, dupa cum ne-a obisnuit, vede tot felu de chestii interesante:

Fratele lui Indiana Jones :)

...si cu nevasta-sa

Ajungem la o cadere mica de apa , unde imi mai exersez tehnica de a poza cascade ( am io un pitic pe creier in a poza cascade si sa iasa cu un aspect laptos). Ceva ceva mi-a iesit :

Trecem paraul si continuam urcarea.

Plin de afine.... Foarte tare la afinele astea e ca iti domolesc setea. Io-s rau de apa ca dracu, transipr ca un cal si ma dezhidratez foarte repede, beau litri intregi la o iesire de asta si-s primu care-si termina apa. Ei, 3-4 boabe de afine iti domolesc setea macar pentru vreo 15-20 minute.

Ne intersectam cu traseul pe cruce albastra si de aici continuam pe el. Avem de traversat vreo 2 zone bolovanoase si trseul presupune un urcus sustinut

Inainte de cascada:

Ajungem si la cascada. Cascada Moara Dracului se pravale peste un impresionant perete de stanca vulcanica, formand doua saritori ce insumeaza cam 20 m. Stefi ne spune si legenda despre cascada conform careia cascada se formeaza de la transpiratia unui drac care avea legat in spate un bolovan de moara.

Ramanem sa facem niste poze si sa admiram peisajul

Cristelo :)

Se aduna ceva nori, asa ca pornim inapoi sperand sa trecem peste bolovanis inainte sa apuce sa-l ude (devenea foarte alunecos). In drum, Cristina si-a gasit si un scaun natural din piatra captusit cu o patura de muschi.

Din nou la afine :)

O luam inapoi pe traseul cu cruce albastra de data asta si ajungem in curand la un drum forestier care ne scoate inainte de canton

Pauzele lungi si dese....:)

Ajungem inpoi la cantonunde este o fantana cam de 1 m adancime dar cu un debit destul de mare; se vede in poza cat de tare izbucneste apa. paraiasul format se varsa in paraul mai mare , iar pastravii urcau pana aproape de fantana

Ajungem din nou la corturi, si acum parca nu mi se mai pare deloc straniu si chiar am un sentiment de siguranta , doar am ajuns "acasa":). Stand bine si analizand nu era deloc un loc izolat, doar eram aproape de un canton, la un drum forestier, iar prin padure am intalnit chiar si 4 motociclisti pe enduro. Totul tine de psihic si de lipsa de experienta in domeniu si traiul la oras. De aici incolo nu am mai avut chiar nici o retinere.

Am gasit prin masina niste ace de pescuit, de cand vroia crisi sa mearga cu bunicu la pescuit. Io nu-s pescar , da absolut deloc, da' de data asta am prins un fluture pe care l-am sacrificat (eh, ce sa-i faci , eram mai sus in ierarhia lantului trofic, ghinionu lui) l-am bagat in carlig, am legat niste ata de batul de trekking si mi-am incercat norocul la rau.

Mnoa ghici daca am prins ceva. Nici nu va spun cat era de mare :D

Cu captura mea de pastrav tinzand catre zero absolut am mancat de-ale noastre carnuri de porc/pui/etc la un foc de seara . Si ca un adevarat ce este Stefi a aprins focul folosind "barba mosului " ce creste pe trunchiurile de brad si amnarul din dotare. Cristian si-a facut ceva tentativa de torta dintr-un bat pe care l-a uns cu rasina de brad.

Nevestica, in cort, cu frontala pe cap, un fel de luceafaru cortului (era sa zic al huilei)

Io cu Stefi .Mare domn Stefi, a avut "apa vie" de vreo 40-50 grade cu el si si niste beroase cu care ne-am delectat pana noaptea pe la vreo 12 si ceva in juru focului.

Am bagat somn naprasnic pana a doua zi dimineata, io am fost bineinteles cela mai lenes , m-am trezit ultimul pe la vreo 9. Copiii au fost primii la desteptare dupa cum ma asteptam :)

Dupa un ceai facut de fete ne pornim asa la o tura scurta pe traseul ce duce catre stana de vale sa strangem afine, fragute si galbiori, dar nu dupa multa vreme se porneste ploaia.

Ne adapostim sub un brad, dar dupa vreo 10-15 minute hotaram sa ne intoarcem la corturi ca sa ne strangem satra si sa plecam. Mi-e putin frica sa nu se porneasca phoaiele de pe dealuri si sa inunde drumu forestier, sa nu mai putem trece cu masinile. Fiecare firicel de apa devenise un parau si de peste tot au inceput sa curga la vale paraiase care se varsau pana la urma in dragan

Ne adapostim in corturi uzi leoarca, desi aveam foite de ploie cu totii. Ploaia a fost serioasa cam o ora dupa care s-a linistit, si ne-am imortalizat si in ipostaza asta :)

Ne strangem catrafusele si pornim catre casa. Drumul inapoi a fost fara nimic deosebit

Poza aproape de baraj:

Si barajul fotografiat in pripa, pentru ca deja ma fluiera paznicul din capatul celalalt (din motive evidente n-ai voie sa fotografiezi barajul)

In drum spre casa am deviat catre Dealu Negru-Belis-Marisel si ne-am oprit sus sa mancam ce ne-a mai ramas si sa ne intindem la zvantat foile de cort.

In concluzie a fost o tura super intr-o zona extraordinara ( ca de altfel in toata zona Apusenilor), 2 zile fara muzica, laptop, TV, sau becuri (a, ba da am avut lanterne dar le-am fososit prea putin), manele sau manelisti la gratar . Am ramas cu ideea clara ca traitul exclusiv in oras te rupe prea mult de ceea ce e de fapt in jurul tau, si ca turele cu cortu te readuc cat de cat inapoi la natura; de deconectezi la maximum si iti incarci bateriile pentru cel putin o saptamana. Conteaza evident si compania in care esti, trio Gutiu a fost intotdeauna pentru noi o companie mai mult decat placuta si in prezenta carora ne simtim exceptional de fiecare data.

Mai multe poze gasiti aici si aici .