Vadul Crisului - Suncuius

In sfarsit am prins un weekend in care vremea ne-a lasat sa iesim din casa. Aveam in gand de ceva vreme sa sa dam o tura prin zona Vadu Crisului - Suncuius si invitatia lui Bogdan si a Ancai de a petrece un weekend la Vadu Crisului a venit perfect :).

Zona e la 100 Km de Cluj si 57 Km de Oradea pe DN1 E60; in Topa de Cris se face stanga catre Vadu Crisului 2 km Am avut chiar si harta turistica detaliata cu M-tii Padurea Craiului (scara 1:50000), asa ca sambata dimineata am pornit din Vadu Crisului catre pestera Vadu Crisului urmand traseul pe langa calea ferata pe directia Vad-Suncuius. Vremea frumoasa , asa ca am luat-o rapid la picior pe traseul cu punct albastru:

Initial am vrut sa mergem pe traseul cu punct galben sa vedem de sus defileul, dar am ratat poteca si am continuat pe traseul de pe langa calea ferata Relieful in defileu marcat de abrupturi, scobituri, grote si pesteri: Izbuc:
Pe partea dreapta a caii ferate, Crisul: Ajnungem in scurt timp la cascada de la pestera Vadu Crisului , cascada formata de raul ce traverseaza pestera (nu avea un debit foarte mare in perioada asta):

Traversam Crisul si ajungem la intrarea in pestera. Taxa, 10 ron de toti 3. Ni se spune sa intram in pestera si o sa ne intalnim cu ghidul care era deja inauntru cu un grup .
Pestera a fost descoperita in 1903 de catre un cfr-ist care a observat paraul care iese din munte si a detonat intrarea. Are o lungime de aproximativ 2700 m dar numai cam 600 sunt vizitabili. Are trei galerii , dar una este inchisa publicului pentru ca aici s-au descoperit schelete de urs de acum 3000 ani. Temperatura in pestera e de 10 grade Celsius, asa ca e bine sa aveti la voi ceva mai gros. Noi am fost cam nepregatiti si inafara de Cristian care avea ceva hanorac, am cam dardait.
Este de la primii pasi deosebit de spectaculoasa, peste tot stalagmite ,stalactite si coloane
In pestera traiesc pe timp de iarna si ceva lilieci dar cica se muta incepand din mai pana toamna in alte grote, deranjati de corpurile de iluminat si bliturile aparatelor foto. Totusi am vazut cativa pui de liliac care au ramas rataciti prin pestera si Delia chiar s-a speriat de unu care trecuse in zbor aproape de ea.
Pe traseu ne intalnim cu grupul cu ghid care deja se intorcea si omu ne spune ca mai putem merge sa vedem celelalte sali ce urmeaza pana unde este luminat. O luam mai departe pe scari abrupte si punti facute peste raul subteran.
La un moment dat, luminile clipesc de 2-3 ori si se sting timp de vreo 2-3 secunde. A fost cel mai negru intuneric pe care mi-a fost dat "sa-l vad" vreodata. Bineinteles lanterna pe care am carat-o de la Cluj uitasem sa o pun in rucsac. Eu vroiam sa continuam dar Delia a tinut mortis sa iesim (surpinzator Cristian n-a schitat nici un gest sau ceva din care sa-mi dau seama ca s-a speriat ) si sa asteptam un alt grup pt a merge cu ghid. Asta am si facut si dupa 10-15 minute, timp in care ne-am mancat sandviciurile din rucsac, ne-am lipit de un grup de copii, probabil veniti in tabara.
A fost o idee foarte buna de a merge cu ghid pentru ca pe tot parcursul traseului , ne-a explicat denumiri si ne-a aratat formatiuni spectaculoase din pestera. Majoritatea denumirilor date de fantezia savantului Emil Racovita ( Sala Raiului , Sala Iadului, Barba lui Mahomed, Vulturul Alb
Pestera este deosebit de spectaculoasa , se merge pe scari abrupte, punti suspendate, sau printre crapaturi prin care nu poti merge decat cu "mersul piticului". Ultima portiune vizitabila ne duce in Sala Dansului pe unde trece un paraias cu apa potabila, si care, spune legenda, aduce fericirea pentru toata viata daca o bei din palma :). Bineinteles ca ne-am conformat si noi si ne-am luat portia de fericire :)

Am iesit din nou la lumina soarelui si ne-am bucurat de caldura de afara. Ne-am luat si de aici suvenirul clasic, de obicei o cana, dar de data asta doar o ulcica vanduta de o batranica ,cu 5 ron, si care iti scria cu un marker permanent orice vroiai :). Modelul floral de pe ulcica facut si el cu markerul :).
Pornim mai departe catre Suncuius, cu destinatia exacta Pestera Ungurului. Relieful si peisajul la fel, peste tot corturi, pescari, lume iesita la iarba verde ( pentru ca nu poti ajunge cu masina atmosfera era chiar faina, nu urla muzica si manelele). Suntem plecati de la ora 9:30 si ajungem in Suncuius la ora 14 asa ca facem pauza la un chiosc din centru satului sa mancam o inghetata.
Suntem rupti, dupa atat vreme pe drum si ne gandim ca o sa mergem inapoi in Vad cu ceva tren personal (practic exact pe acelasi traseu, doar ca mergem cu trenu). Cica avem pe la 17 tren catre Vad.
Pornim mai departe catre Pestera Ungurului pe o caldura care ne-a secat de tot, si inainte cu 200 m ne oprim sa ne balacim si sa ne racorim picioarele. Zona de camping , o multime de corturi pe malul opus si multa lume in apa , la pescuit sau scaldat. Peisajul, de vis:


Prin apa o multime de pestisori mici si Cristian s-a ambitionat sa prinda cu sapca cativa. I-am spus ca toti pe care ii prinde ii mananc cruzi, dar a renuntat dupa o vreme si si-a gasit alta indeletnicire , iar eu am scapat fara "sushi" :)
Ajungem dupa vreo 200 m la pestera Unguru Mare.

Platim si aici 10 ron intrarea dar de data asta cei de la Salvamont/Salvaspeo/ghizii nu se mai sinchisesc de noi si ne spun ca luminile sunt aprinse si putem intra. Intrarea in pestera se face traversand un pod din gratare de fier suspendate cu ajutorul unor cabluri de otel. Cristian a savurat la maxim trecerea podului :)

Pestera are o deschidere de 27 metri inaltime si 24 metri latime

In pestera s-au descoperit o multime de vestigii care atesta faptul ca pestera a fost locuita din cele mai vechi timpuri : lame de piatra, piese din os, majoritatea apartinand secolului VI i.e.n.

Pe drumul inapoi am vazut o multime de oameni care faceau rafting, kayak-ing . Cei care faceu rafting cred ca ramaneau putin dezamagiti la sfarsit pentru ca debitul raului era mic, si pe foarte multe portiuni ridicau barca si se deplasau pe jos prin apa. La 150 ron de persoana mi se pare destul de mult petru o tura in care mai mult cari barca in maini. Dar in timpul saptamanii am inteles ca mai dau drumu la baraj si debitul e mai mare. Ajungem din nou in Suncuius pe la 17 rupti federal, Cristian demolat complet. Aici surpriza, trenu nu circula sambata, dar avem noroc chior, cum iesim la strada ne ia un tip cu masina. Ajungem rapid in Vad, ii multumim omului ( care n-a vrut nici sa ne ia bani) si ne taram spre cabana :).

Duminica am vrut sa mai iesim la o tura la niste puncte de belvedere asupra defileului dar cand sa ne pornim a venit si ploaia si am renuntat.

Per total un weekend obositor, dar in care ne-am relaxat psihic, am vazut una din cele mai spectaculoase pesteri si o zona absolut mirifica in care cu siguranta o sa revenim sa mai vedem cateva pesteri la care nu am mai ajuns.

Le multumim mult lui Bogdan si Ancai pentru invitatie si ospitalitate :).