Concediu 2009 (VII) - Vulcanii noroiosi ...

Pornim din Buzau pe DN 10 catre Brasov si dupa vreo 17 Km facem dreapta catre Berca. Dupa ce trecem raul Buzau urmam indicatorul si intram in scurt timp in rezervatia "Vulcanii Noroiosi". Drum asfaltat, fara prbleme (inafara de o portiune de cateva sute de metri cand a trebuit sa deviem din cauza unor lucrari la un pod). Am ajuns la vulcani; in drumul de acces, bineinteles un nene cere taxa: 6 lei de adult , 3 lei de copil; negociem la 10 lei de toti trei plus un suvenir magnet cu vulcanii noroiosi (cerea 5 ron pe el), fara chitanta bineinteles, ashe sa fie bine pentru tata lumea :). Inainte sa urcam omu ne zice sa nu fumam si sa nu ne bagam mainile in noroiu ala ca cica e toxic si produce iritatii.
Peisajul: un deal cu peisaj selenar, plin de crevase,
pe care se zaresc cateva conuri de maxim 1 metru cu craterele pline de noroi care bolboroseau si bulbucau care mai de care.



Lui Cristian i-au placut la maxim , si se distra la fiecare bulbuc facut , incercand sa anticipeze cand si unde va iesi urmatoarea bula. Ne-a prins si pe noi fenomenul bizar , :) , si i-am admirat minute in sir :)

Cristian incerca sa faca mici baraje in calea noroiului :), de fapt cred ca de avea vreme avea de gand sa astupe toate craterele ;in doua-trei zile termina si vulcanii noroiosi :)).

Mi-am incercat si eu reflexele cu aparatul foto, incercand sa prind o bula mare inainte sa se sparga (faceam asta lungit pe burta in noroi uscat). Ceva, ceva, am reusit :)

Pe asta am prins-o fix cand se dezintegra :)

Si un filmulet :)

Plecam dupa vreo jumate de ora , cu dureri de cap (nu stiu daca de la gaze sau de la soare), catre pe barajul de la Siriu unde avem de gand sa ne cazam la pensiunea 14 Scaune pe care o gasisem pe net cautand vulcanii noroiosi.

Ne oprim in Nehoiu pentru "alimentare" de la bancomat si o cafea la botul Leului si cu gandul la un gratar cat capacul de la WC pe care aveam sa-l devorez (grataru, nu capacu :D ) cand ajungem la pensiune. O doamna in varsta se uita lung la numarul de la masina si ne intreaba daca CJ la numarul de la masina inseamna Cluj cumva ; ii zic Cluj si se mira cum de am ajuns prin partile alea (dupa care ne povesteste vreo 5 ani din viata ei petrecuti pe la Cluj :)

Ajungem la baraj imediat dupa iesirea din Nehoiu , dupa satul Siriu. Zona absolut mirifica, de vis. In drum spre pensiune, care era la vreo 5 Km de drumul national, dam de pensiunea Elena, ne intereseam si acolo de preturi: 80 ron camera pe noapte. Mergem totusi sa vedem 14 Scaune (numele ii vine de la 14 scaune pe care le-a facut/cioplit matematicianul Grigore Gheba din cioate putrede de fag prin anii 60). Ajungem la 14 Scaune, ne intampina nea Tudose, dar camerele mai mult decat modeste, mobilier vechi, ceva presuri pe jos, toata cladirea era aduagata si rasadaugata, contruita si marita, de peste tot erau usi care dadeau pest tot. Moshu cere 80 ron si el, nu ne place si ne intoarcem la Pensiunea Elena fix langa baraj si batem palma pt o noapte. Fata de ce ne oferea moshu la 14 Scaune aici era lux; totul nou, lenjerii, mobilier, conditii de hotel de 3-4 stele.

Mergem sa mancam in comuna la unul din restaurante (pe care ni l-a recomandat tanti) si dupa ce bagam la intuneric niste extra/super/mega portii de ciorbe si gratare (timp in care am vazut la PROTV stirile despre moartea lui Michael Jackson), plecam la o plimbare pt digestie prin imprjurimi. La vreo 7 Km de pensiune , cascada Pruncea; aici s-au filmat cateva reclame la bere si la ceva detergent , parca:



Am incercat sa-mi mai exersez putin pornirile de fotograf si sa prin un aspect cat mai "laptos" la cascada ; asta e tot ce am reusit

Printre copaci....bing-bang....

Mergem sa vedem si barajul (din pacate nu se poate trece pe coama barajului, asa ca ne multumim cu o poza )

...si apusul peste Siriu :)

Mnoa, si pentru ca tot povestim cu Pustiu, Liviu si Bob de o tura prin Apuseni cu cortu, ia ma, ciumpalacilor, daca ne ratacim pe acolo supravietuim fara probleme :) , io am reusit :)

Ar mai fi de vazut in zona Lacul Vulturilor (cica la el veneau vulturii sa bea apa ca sa intinereasca) sau Lacul fara fund (cica un cioban si-a lasat turma de mioare langa lac , si-a aruncat bata in lac si a plecat; ajungand dupa un an la Dunare , si-a gasit bata si mistuit de dorul mioarelor s-a intors la turma) , dar traseul este de dificutate medie si dureaza vreo 3 ore. Nu ne incumetam ,mai ales ca suntem doar noi 3. Ne intoarcem la pensiune ca dimineata sa pornim catre Brasov cu gandul sa vedem Rasnovul, Branul si sa dam o tura in Poiana.