Spre Varful Ineu, Valea Vinului - Muntii Rodnei, 1 Mai 2010

1 Mai. Am profitat de faptul ca un fost coleg de scoala generala si liceu , conducator al Cercetasiilor Dejeni ne-a chemat sa ne alaturam cercetasilor pentru un weekend in muntii Rodnei, pe Valea Vinului. Am cautat pe net putin despre zona si am fixat un obiectiv indraznet: Varful Ineu (2279m ). Desi Daniel ne-a avertizat ca s-ar putea sa nu reusim sa urcam pana in varf din cauza zapezii, prognoza meteo ne-a incurajat.

Planul era sa plecam din Dej sambata dimineata, iar din Bistrita urma sa ni se alature Liviu (aka Havier Carlos) si Escu astfel incat sa ajungem in jur de 9 la cabana Suzy pe care o recomand celor care vor sa mearga pe Valea Vinului . Plecam din Dej pe ruta Dej-Beclean-Nasaud-Sangeorz-Rodna. De acolo cca 10 Km pe un drum din beton dar cam spart.

Traseul pe care aveam de gand sa-l parcurgem : triunghi rosu pana la refugiul Curatel iar de acolo pe punct albastru. Pe net traseul este incadrat in categoria de dificultate medie.

Inainte de a pleca am facut o revizie la continutul rucsacului : haine groase pentru toata lumea, sandviciuri, apa (2 sticle de 2l) , niste fructe, batoane snickers, pelerina de ploaie (desi se anuntatse vreme buna), betele de trekking( luate din Plus cu 30 ron perechea, am vrut sa vad daca rezista macar o tura, dar s-au comportat admirabil, bine, nici n-au fost foarte solicitate), cutit, aparat foto, acumulatori de schimb, trusa medicala, harta, busola.

La ora 9 si 10 eram in Valea Vinului la pensiune facem cunostinta cu cercetasii si ne pregatim sa plecam pe traseu. Lasam vorba pentru Escu si Havier sa ne ajunga pe traseu si pornim pe drumul forestier de-a lungul apei in amonte. Eram foarte nerabdator sa-i vad rucsacul lui Havier (cand eram prin sangeorz el se tocmea cu racketii din piata din Bistrita pentru un rucsac).

In scurt timp ne ajung si Escu si Havier si suntem in formatie completa: Mihai, Alina, Andreea, Erzsi, Alin, Escu, Havier, Delia, Cristi si subsemnatu. Aproape toate pozele din aceasta postare sunt facute de Escu, de aceea el nu prea apare prin poze. Evident ca si in cazul jucatoruluiprofesionist de golf care are om ce cara crosele, si Escu are in Havier un "caraus" de lentile
Mergem pe drumul forestier, tecem pe langa un gater parasit si o gura de mina parasita si la un moment dat trebuie sa trecem paraul si sa o luam prin padure. "Puntea" din 3 trunchiuri de brazi. Cristian , usurel fiind , o ia in fata si trece primul dincolo.

Poza de familie :)

This is blue , or what ?

Eu cu Mihai, unul din cercetasii cu experienta, cautand traseul :)

Iata si rucsacul lui Havier si, bineinteles, nelipsiturile lui gadgeturi. Apropo de gadgeturi, ceasul cu barometru al lui Havier a fost de folos, iar Cristian l-a solicitat la maximum cu informatii despre altitudinea la care ne aflam.

Pe aici:

Andreea, Alina si Erzsi

Iesim si din padure si dam de primul petec de zapada

Trecem un parau si ajungem la o stana (parasita, sau probabil inca n-au urcat oile )

Facem pauza deasupra stanii si admiram peisajul:

Brandusele forteaza vara, dar zapada se tine tare , inca :)

Urcam pe poteca plina de zapada catre intersecta cu traseul cu marcaj punct albastru:

Desi par doar niste petice inofensive , te afunzi in zapada mai sus de glezna uneori pana la genunchi. O iau in fata cei cu bocanci, restul calca pe urmele lui:

Ne oprim la un moment dat sa-i schimb sosetele lui Cristi , si ma felicit pentru ideea de a lua cu noi sosetele de schimb pe care tocmai i le luasem de la Nootka (sosete Aconcagua de la Mund de anotimp rece , -15 grade temp minima recomandata , facute din 75 % lana merinos: eee? suna tare, nu ? :))

Havier incheie plutonul, din ce in ce mai distrus (cel putin la nivel declarativ) :)

Zapada serioasa ...

Si o tablita cu "Pericol de avalansa":

Ajungem la intersectia cu punctul albastru si facem din nou o pauza sa ne racorim picioarele si sa facem ceva poze (poza panoramica de la sfarsit e facuta aici). De altfel pe tot traseul , cercetasii au stat dupa noi si ne-au asteptat de fiecare data, fapt pentru care le multumim inca o data.

Ziceti voi daca Havier nu are moaca de soldat in legiunea straina:

Nu mai mergem 200 m si ajungem la refugiul Curatel. Aici ne oprim sa mancam.

Poza facuta din refugiu de la etaj. Inauntru in refugiu la etaj sunt niste priciuri si sobe de fier. Din pacate multe geamuri sunt sparte (desi exista gratii) , probabil din cauza vandalismelor sau pentru ca ferestrele nu sunt inchise.

Mai jos de refugiu, un izvor si impreuna cu Cristi facem o fapta buna, zicem noi, si folosind un jgheab mai subtirel dirijam apa in jgheaburile mari sa se umple pentru oile care se vor adapa :).

Intalnim multe soparle, majoritatea micute inca si care nu se prea feresc din calea noastra.

Escu si Delia is fac o cafea ness dintr-o conserva goala de pateu. Nici n-a fost rea, ca am gustat si eu. Havier vrea sa renunte si sa traga un somn la soare, dar pana la urma se mobilizeaza. Suntem destul de obositi, iar masa ne-a molesit. Se vede ca suntem fara experienta. Si Cristian e la capatul puterilor si da semne ca nu mai poate.Totusi pornim mai departe si vaicarelile lui Havier ne mentin buna dispozitie

Pauzele lungi si dese, cheia marilor succese (in spate valea de unde am pornit)

Ne dam seama ca Vf Ineu nu o sa-l putem atinge , zapada e din ce in ce mai mare si mai intinsa, dar oricum cred ca nu mai aveam puteri sa ajungem. Cristian vrea sa renunte si hotarasc sa ma opresc cu el si sa-i asteptam intr-o mica sa pe restul care aveau sa urce macar pe varful Curatel (vorba lui Escu , macar sa bifam un varf, ceva :)...), dar se ambitioneaza cand ii zic ca e primul roman de 8 ani care a ajuns pana aici, asa ca porneste mai departe, si eu dupa el.

Nevestica in jnepenis ... :)

Apropierea de varf i-a dat puteri nebanuite, si a luat-o inainte catre varf:)

Din varf ii vedem si pe intarziati :

Da, pentru asa ceva am urcat :

Ajung si Alin cu Delia si Havier:

Sus bate un vant foarte rece, de pe crestele inzapezite. Din nou inspirat cand i-am luat o caciula WindStopper lui Cristi.

Poza pentru glorie (pititi intre stancile din varf sa ne aparam de vant ) :)

Havier...in varf...ca un adevarat Dalai Lama al bitilor tinand in mana toiagul cunoasterii :))

Panorama 360 grade din saua Curatel:

Drumul inapoi a fost si mai obositor, de fapt nu oboseala in sine ci faptul ca ne dureau talpile ne-a facut drumul inapoi foarte obositor. Cristian a fost terminat complet si cand am ajuns la pensiune n-a rezistat decat la un dus si in 2 minute dormea tun. Cu toate pauzele de mancare si odihna am facut 10 ore. Ca o informatie , cercetasii de clasele 7,8, 9 au facut a doua zi acelasi traseu in 5 ore.

Tura foarte tare, din punctul nostru de vedere, s-a vazut ca nu suntem experimentati, traseul a fost putin cam lung pentru Cristian, dar a fost superb si asta si pentru ca am prin o vreme formidabila (ne-am si bronzat serios)

Mi-am dat seama ca echipamentul de munte e foarte important, de la sosete si bocanci pana la caciula ochelari si parazapezi trebuie sa fie adecvate si foarte important de calitate. Havier nu a mai putut scoate multe cuvinte, Escu nu parea foarte afectat si s-a aratat dispus sa mai facem si alte ture. Va recomand cu caldura sa cititi si impresiile lui Havier despre aceasta tura aici :)

Multumiri inca o data cercetasilor care ne-au luat cu ei , au stat dupa noi si ne-au asteptat de fiecare data cand a fost nevoie, si sper sa ne mai ia si alta data cu ei :).

In final, fara discutie, eroul traseului a fost Cristi, care a reusit sa urce pana pe Varful Curatel, la 1851m.

Mai multe poze aici: http://cid-df80c337f14e3ab1.skydrive.live.com/browse.aspx/Valea%20Vinului-%20Muntii%20Rodnei%20%5EJ%201Mai%202010?authkey=MaVOzoCBJXU%24&ct=photos si/sau aici http://www.cercetasiidejeni.blogspot.com/