miercuri, 21 aprilie 2010

Salina Turda

Excursie de o zi la Salina Turda impreuna cu Serban&Co sa vedem ce-a inaugurat madam Udrea. Ne-am "suit" pe autostrada (inca nu apucasem sa ii vad asfaltul) si in 20 min eram in Turda.
Salina aproape de iesirea spre Cluj pe E60.

Destul de greu cu gasitul locului de parcare, avem noroc ca nu e multa lume.
Intrarea 15 ron de adult, 8 ron pentru copii.
Intraram in salina prin galeria orizontala Franz Josef, construita in anul 1853 pentru a usura transportul sarii la suprafata (mai exista o intrare prin centrul turistic Durgau care s-a redeschis abia anul acesta). Aceasta galerie a fost folosita timp de cativa ani ca si depozit de branza.
Salina Turda e alcatuita din Mina Ghizela, Mina Rudolf si Mina Terezia (cred ca mai sunt Anton si Clujeana dar nu cred ca se pot vizita , conform wikipedia).
In drum spre "sala" Rudolf vedem crivacul, o "masinarie de extractie" a sarii (unica la ora asta in Europa) facuta din lemn de brad, foarte rezistent la actiunea distructiva a sarii.. Bratele mecanismului erau actionate de cai.


Ajungem la Mina Rudolf, sala trapezoidala numita in termeni tehnici abataj in talpa; coada de vreo 10 persoane la liftul panoramic asa ca mergem pe balcoanele suspendate pe barne de lemn la 40 m deasupra haului; senzatii tari (mai ales pentru cei cam slabi de ingeri la inaltime, cum sunt eu).

In capatul celalalt coboram 13 etaje pe scari.
Jos, sala de concerte, o roata care pare a imita (la scara mai mica) ochiul din Londra dar care nu functiona, terenuri de minigolf, bowling pentru copii si 2 baruri care erau inchise. De aici se poate admira cealalta "sala" Mina Terezia, mina de tip clopot; aici s-a format un lac subteran si tot aici se poate admira cascada de sare de pe peretele nordic al minei;
Coboram pe scari (liftul tocmai se blocase timp de 40 min cu o tura de turisti) pe fundul minei Terezia sa dam o tura cu barca; 10 ron de barca, 20 min. Trag si copii la vasle pe rand :).
Dupa vreo 2-3 ore hotaram sa pleca urcam scarile de langa liftul panoramic unde se pot vedea insemnate in sare nivelurile la care s-a ajuns cu exploatarea in diferiti ani , incapand de prin 1800 si ceva incoace. Trecem de lift si ajungem deasupra minei Terezia exact in varful clopotului. De acolo spre galeria de iesire trecem pe langa Altar (cioplit intr-un perete de sare) si Scara Bogatilor (o scară lucrată filigranat in lemn).
Exploatarea sarii s-a sistat in anul 1932 din cauza dotării tehnice primitive, a randamentului scăzut şi a concurenţei altor saline ardelene.
In salina de la Turda nu s-a folosit munca detinutilor ci muncitori specializati in taierea acesteia, transportul la suprafata se facea de catre muncitori numiti famuli.Ocnele erau luminate cu lumanari si opaite cu seu. In salina, nu s-a folosit material explozibil si nici utilaje mecanice pentru taierea sarii.
In timpul celui de-al doilea razboi mondial salina a fost folosita ca si adpost antiaerian de catre locuitorii orasului.
Temperatura in salina este constanta de 10-12 grade C, datorita umiditatii de 75-80% cat si datorita concentratiei optime de aerosoli (particule de sare solide foarte fine). Salina a fost redeschisa in anul 1992 si introdusa in circuitul turistic, iar mina Rudolf a fost amenajata ca sala de tratament pentru boli respiratorii: astm bronsic, infectii respiratorii sinuzita.

Niciun comentariu: