Manastirea Ramet ...Cheile Rametului

Vremea frumoasa ne-a scos iar din casa. De data asta destinatia au ales-o Pustiu si Ioana,

m-am mai informat si eu putin de pe net si am pornit (cam tarziu, pe la 12 ) catre Manastirea Ramet, pe valea Geoagiului , la intrare in Cheile Rametului.
Am incercat sa-l cooptam si pe Liviu, dar ciumpalacu nu a rezonat cu noi de data asta si a preferat sa frece musetelu acasa. Drumul bun, chiar si dupa ce am facut dreapta din Teius, chiar se asfalta in zona si a trebuit sa asteptam "la paleta" si sa ne strecuram pe langa concasor (sau cum ii zice).


Dupa aproximativ 20 Km am ajuns la Manastire Ramet. Cica asezarea isi are radacinile undeva prin secolele XI-XII. Oricum lacasul este foarte ordonat, curat, imaginile vorbesc de la sine.

Sorin mi-a zis de cateva zile ca si-a facut ceva toporisca ca s-o aiba in iesirile astea in natura. Acuma a tinut sa ne-o arate; dupa cum se vede nici vorba de toporisca, asta si-a facut ditamai securea. Inca putin si vroia sa intre cu ea in manastire, noroc ca era un afis la intrare care recomanda tinuta decenta. :)

Dupa ce si-a cumparat Cristi o amintire de la magazinul manastirii (da, exista si asa ceva si gasesti tot felu de suveniruri, de la icoane la brelocuri, ce mai, se simte iz de afacere profitabila),ne-am continuat drumul catre cheile Rametului. Am ajuns dupa vreo 2 Km la intrarea in Cheile Rametului, rezervatie naturala, geologica, paleontologica si speologica (asta am gasit pe net, sic! )

Am parcat masinile, si am bagat si la intuneric niste gratare, ocazie cu care Pustiu si-a testat securea.

Dupa ce ne-am potolit foamea am pornit prin chei pe traseul cu cruce albastra (nu ca am fi avut unde sa deviem :) ). Cristian a fost responsabil cu marcajele , sa nu ne ratacim :P

Traseul prin chei destul de accidentat, dar peisajul absolut formidabil.

Pustiu si-a exersat veleitatile de balerin :))

De-a lungul cheilor e plin de grote si urme de pesteri (in una chiar am urcat cu Pustiu, dar am fost dezamagiti, pentru ca era doar o scobitura de fapt)

Alta grota in care am urcat cu Cristian

Dupa cum spuneam, traseu nu chiar usor , dar pe care Cristian l-a savurat la maxim, si s-a simtit ca un aventurier in toata regula :)

Formatiune spectaculoasa in forma de poarta (am vrut sa trecem cu Pustiu prin apa , dar am hotarat ca nu are rost sa ne udam degeaba, si am ocolit-o),

si ne-am marginit doar la poze



De aici n-am mai putut inainta , singura sansa ar fi fost sa trecem prin apa, si am hotarat ca o sa revenim cu siguranta cu cortul in zona asta si sa petrecem cateva zile pe aici.

Am vrut sa fac pe smecheru si sa traversez in modul "extreme" ( :) ) , dar m-am lasat bagubas repede, bine, nu fara sa ma pozeze Pustiu pentru posteritate

Drumul inapoi la fel de interesant :)

In concluzie, o iesire super, intr-un loc absolut mirific de care eu cel putin habar nu aveam si unde o sa revenim cu siguranta sa facem traseul pana la capat (si poate si altele). Dar cea mai expresiva concluzie am gasit-o de fapt scrisa pe o stanca in chei: