TRANSALPINA - The chosen road

TRANSALPINA....sau DN67C intre Sebes si Novaci....

Drumul ce leaga Oltenia de Ardeal....

Cel mai inalt drum din Romania (pasul Urdele 2145m)...

4 judete : Alba, Sibiu, Vilcea, Gorj....

Traversarea Carpatilor...

Cu bicicleta....

Muntii Parang...

Beea, Escu, Flavius, Sorin si subsemnatu (io doar pe post de driver, medical assistance, photographer, motorized support intr-un cuvant pampasu "expeditiei")...

21-22 august 2010...

Initiator: Escu

Transalpina: Începuturile acestui drum sunt neclare. Unele surse susțin că a fost construit prima dată de legiunile romane în timpul războaielor cu dacii, motiv pentru care pe hărțile de istorie este trecut sub denumirea de "coridorul IV strategic roman".
Există și o legendă locală, care spune că, la sfârșitul secolului XVIII și la începutul secolului XIX, fiecare familie a participat la construirea unei porțiuni din acest drum, în funcție de posibilitățile fizice și financiare ale sale.
Potrivit altor surse, șoseaua a fost construită și pietruită de germani în timpul primului război mondial, din rațiuni militare, însă a fost foarte puțin folosită.
Transalpina a fost reconstruită în perioada interbelică și dată în folosință în 1935, când a fost inaugurată de regele Carol al II-lea.
Drumul a mai fost reabilitat în timpul celui de-al doilea război mondial, când germanii aveau nevoie de această cale de acces din motive militare. De atunci a fost foarte puțin întreținut.

Asadar bistritenii au fost cu initiativa (Escu, Flavius si Beea) io am acceptat propunerea de a-i insoti pentru suport cu masina (adusa tot de ei, un tanc Mercedes G ) iar Pustiu dupa lungi insistente se baga si el (el vroia sa mearga cu batzu la Mures sa prinda broaste, ca pesti nici vorba) si cred ca nu a regretat.

Obiectivele destul de clare:

- Main objective: Traversarea Carpatilor pe bicicleta de la Lacul Oasa pana la Ranca-prima zi;

-Secondary objective: Valea Latoritei pe care vroiam sa vedem Lacul Galbenu, Lacul Petrimanu, cascada Moara Dracilor, etc. obiectiv ratat din pacate (motiv bun sa revenim) - a doua zi.

Ma pescuiesc pe mine pe la 7 jumate, in jur de 8 suntem in Floresti unde ne asteapta Pustiu. Primul chalange: Suport pentru 3 biciclete si 4 biciclete existente:

Pana la urma baietii rezolva problema si-i dam bice catre Alba-Sebes.
Pe Valea Frumoasei:

Ajungem in scurt timp la lacul de acumulare Tau-Bistra (al doilea ca altitudine, volum, suprafata de pe raul Sebes):

Coada lacului (loc beton pentru campare insa cu risc de manele fiind un loc unde se poate ajunge cu masina):

Ajungem si la punctul de pornire al ciclistilor, Lacul Oasa (140 milioane m3, suprafata 400 ha)

Se dau jos bitzele, bagam proteina la matz, si Escu imi face instructaju la G (n-am condus pana acuma cu cutie automata si nici 4x4). Bineinteles Flavius se delecteaza cu nelipsitu' carnat de oaie de Aldis (ne-am mai intalnit cu el, carnatu , prin cheile Rametului).

Pe langa lacul Oasa:

De la Oasa urmeaza o portiune de vreo 27 Km pana la Obarsia Lotrului , portiune unde ciclistii au de parcurs o etapa de ascensiune , aproape toata pe asfalt . Pustiu cu Escu au "evadat" din pluton si au timp si de o poza facuta cu delay :)

Eu ii dau inainte singur cu G-ul si pana sa ma obisnuiesc cu masina pierd din vedere o multime de locuri faine de poze . Pe parcurs mai bag niste capete de volan in timp ce caut ambreiajul si dand de frana. Nu-mi place ca sunt singur , n-ai cu cine schimba o vorba si chiar daca pentru mine e comod stand in masina ii invidiez pe ceilalti care banuiesc ca pedaleaza din greu pe urcare. La fel, imi inchipui ce usurare pe ei cand ajung la portiunea de coborare. Portiunile asfaltate alterneaza cu cele cu pietris.

si ajung repede in Obarsia Lotrului. De aici drumul se desparte spre Petrosani in dreapta si spre Voineasa in stanga.

In Obarsie o "tiganie"de nedescris, manelele urlau dintr-o masina cu numar de Italia parcata in fata la casutele din camping, o gramada de "bronzati" care vindeau galbiori din dubitele pline ochi cu ladite cu ciuperci. Pe malul raului adevarate tabere de "corturi" (de fapt majoritatea niste celofane trecute peste niste bete) ale celor veniti "sezonieri" la cules de afine, ciuperci si alte cele. Aici stau si ii astept pe ciclisti cam o ora si ceva si-mi ocup timpu cu poze pe malu raului.

Dupa ce oprim sa "alimentam", trecem Lotrul si incepem urcarea propriu-zisa. Raman si eu aproape de cei "adevarati" si bag poze cu aparatu' lui Escu. Din pacate habar n-am sa umblu cu el si cum mi l-a dat setat , asa am facut toate pozele. Portiunea incepand din Obarsia Lotrului pana la Ranca e cea mai spectaculoasa de pe Transalpina.

Apar si evadatii:

Din urma vin si Falavius si Beea

Mici retusuri tehnice :)

Serpentine peste serpentine peste serpentine....ii invidiez din ce in ce mai mult...ei se chinuie si fac metru dupa metru, eu stau ca o gasca in masina....

dupa portiunea de serpentine neasfaltata pe care masinile care treceau i-au umplut de praf, iesim din padure si drumu ajunge in pasunea alpina. Facem din nou o pauza si intrebam un cioban daca mai avem mult pana sus: "-ohoo, de-abia ati inceput sa urcati ! ". Shit! Profit de ocazie sa ma prind si io intr-o poza, macar sa am dovada ca am fost si eu .

Urmeaza din nou o portiune criminala de serpentine. Ma intreb daca as eu as fo reusit sa ajung pana la punctul ala...

Pustiu da primu curba:

Aune si Escu:

Si Flavius si Beea

Pustiu isi exerseaza aparatu la facut panorame

Respiro..

Si pornesc mai departe...

Pauzele devin tot mai dese, urcusul e sustinut si pe bicicleta te seaca de energie. Cred ca trebuie sa ai psihicul foarte puternic, dupa fiecare curba de astepti sa se termine urcusul, dar dupa fiecare curba apare alta si alta si iti vine sa renunti

Ajungem la intersectia cu "drumul de tractor" pe care urmeaza sa o luam a doua zi ca sa ajungem pe Valea Latoritei

This is cool , or what ?

Panorama e fabuloasa, pe bicicleta trebuie sa fie si mai fain , asta daca mai poti admira peisajul facand abstractie de efortul pe care trebuie sa-l depui....

Pustiu, efort sustinut

Ajungem aproape de varful Muntinu (2113m) . Drumul trece pe langa un abrupt de unde admiram lacul Muntinu. Deja incepe sa fie rece si ma gandesc la Escu si Pustiu care sunt in fata si care cred ca daca nu pedaleaza, in mod sigur dardaie de frig. Aici ii astept pe Flavius si Beea care se resimt si continua de aici in masina . Imi pare bine ca i-am asteptat sa vad cum sunt pentru ca se lasase racoarea serios.

De aici urmeaza o coborare si apoi o ultima urcare criminala , in care ciclistii isi dau examenul final.Ajungem in punctul maxim, Varful Urdele 2145m, exact in momentul in care soarele apune. Asteptau de ceva vreme si Pustiu si Escu inghetati. A fost prima data cand am trecut cu masina , pe o sosea printr-un nor.

Un peisaj extraordinar, o betie de culori calde de la soarele care se ascunde rapid dupa munti. Toate nuantele de roz si portocaliu se arunca peste peisajul formidabil. Mi-e ciuda ca nu stiu sa mai setez aparatul lui Escu (un Canon EOS 40D) si fac pozele cum apuc.

Mai jos se vede statiunea Ranca si urmeaza partea de coborare

Beea si Flavius

Ajungem aproape pe intuneric in Ranca. Se strang maini si se felicita, ii felicit si eu si se vede pe fata lor satisfactia ajungerii la finish.

Cautam cazare; de cort nici nu poate fi vorba, deja e intuneric si e frig de-a binelea. Gasim la a treia incercare si ne aruncam la dusuri: bine mai intai ciclistii, si ii invidiez din nou, ei au satisfactia unui lucru foarte greu dar dus pana la capat, satisfactia ca au reusit ceea ce si-au propus. Terminam seara cu o fasole cu costita la conserva ,o bere si taclale.

De pe balcon:

A doua zi ne incheiem conturile la pensiune si pornim catre Valea Latoritei. Omu de la pensiune ne avertizeaza ca nu mergem bine pe traseul ales de noi dar nu-l bagam in seama si pornim increzatori. S-a dovedit a fi o mare greseala, pentru ca drumul pe care am pornit nu avea nici o deviatie catre vale, si desi a incercat de cateva ori a trebuit sa ne intoarcem. La un moment dat chiar am coborat de pe pasune pana langa padure , dar a fost nevoie sa urcam din nou la drum. Da jos suportu de biciclete, jos bicicletele , noi pe jos si Escu a urcat G-ul (motrosind toate schimabtoarele si 4x4-le si blocand reductoare si diferentiale si naiba mai stie ce treburi la masinile astea cu care te poti urca peste tot)

Renuntam si hotaram sa ne intoarcem si sa intram pe Valea Latoritei pe la Vidra-Voineasa, insa ajungem foarte tarziu pe langa Vidra , in jur de 14:30 si hotaram sa renuntam si sa ramana pe alta data Valea Latoritei. Oprim langa lacul Vidra , pe marginea drumului sa ingurgitam ceva si pornim catre casa.

Lacul Vidra:

Inpoi la lacul Oasa, poza de pe baraj:

De pe barajul Oasa in aval :

Ajungem inapoi la Cluj pe la 9 seara. Transalpina ne-a impresionat pe toti, insa avem o strangere de inima ca asfaltarea nu va aduce dupa ea, gratargii, manele si pet-uri aruncate peste tot. La aceasta ora este asfaltata in proportie de 80 %

Click play :) :

Am fost pe TRANSALPINA...

Revin cu poveste si poze... :)

Muntii Vladeasa - Valea Draganului - Cascada Moara Dracului

Boon...deci se anunta weekend cu vreme buna, ca urmare facem rapid un consiliu online cu Stefi si Cristina sa gasim destinatia. Dupa ceva propuneri ne oprim la 3 posibile destinatii: Suncuius, Valea Draganului sau lacu Lesu. Alegem Valea Draganului , noi nu mai fusesem pe-acolo. Evident mai adaug o harta la celelalte pe care le-am achizitionat intre timp; de fiecare data s-au dovedit a fi foarte utile. Destinatia exacta urma sa fie Cantonul Forestier Ciripa de pe Valea Draganului.

Pornim sambata dimineata devreme, pe E60 si dupa satul Bologa o luam la stanga spre baraj. Traversam barajul si intram pe un drum forestier unde ne intampina o pancarda cu "Drum forestier. Acces interzis! ". Mergem pe drumul forestier pana la coada lacului, evident numa cu viteza I , maxim a doua. Pe masura ce inaintam sunt tot mai putine masini spre deloc iar dupa vreo cativa Km de la coada lacului ramanem doar noi.

Ajungem dupa vreo 10-12 km la cantonul Ciripa unde intalnim un paznic . Omu amabil ne arata cam unde ne-am putea aseza corturile, la vreo 100-150 m de canton pe malul celalalt chiar la marginea padurii. Amu drept sa va zic, asa orasean cum is , nu foarte umblat io prin salbaticii, parca aveam asa o strangere de elastic cand ma vad in salbaticia asta mai ales ca suntem cu copiii. Mi-era cam frica de urs gandindu-ma ca o sa bagam ceva frigarui p-acolo si niste carne fripta. Paznicu de acolo m-a asigurat ca nu sunt ursi prin zona, dar na, el statea intr-o berolina, nici macar un caine n-avea acolo, de unde dracu sa stie daca e sau nu urs, iar noi stateam in cort. In fine, "no risk, no fun" asa ca intindem corturile. Zona super super tare , si se pare ca au mai fost inainte ceva turisti cu cortu pe-acolo, erau urme de foc si niste busteni taiati. Bine, mai tarziu aveam sa-mi dau seama ca de fapt "salbaticia" aia e de fapt destul de safe, eram totusi la marginea unui drum chiar daca forestier si la vreo 150 m de canton. Dar na, departarea de natura si statul in oras te face sa ai o alta perspectiva.

So, intindem corturile si savuram primele momente de liniste si aer curat. Se aude doar paraul din apropiere.

Cristi si Serban si-au gasit repede ceva de facut prin zona, chestii de astea de copii: au gasit o broasca, au belit-o si taiat-o in toate felurile si la sfarsit au vrut sa faca supa din ea; deh, chestii de astea de copii, dragalasii :)), au inceput sa-si construiasca o coliba, etc.

Nu stam tare mult pe langa cort si ne pornim pe traseu catre Cascada Moara Dracului.

Peisajul salbatic, vegetatie abundenta, un fel de jungla a Romaniei.

Cerbii :D

Stefi, in cautare de close-up-uri:

Ajungem dupa vreo 45 de minute la intersectie de doua trasee. Unu care duce spre varful Buteasa 1700 si ceva si unu pe punct galben care deviaza la stanga si care duce catre cascada. Ne oprim sa facem o pauza de hidratare, si sa culeaga fetele afine (erau o gramada).

Mnoa, si mi-am facut si io o poza pentru cand o sa scot calendaru' ala cu mine. Numa ziceti daca nu dau mai bine decat Bote. Huh ?

Si exploratoru din mine cu harta si busola :)

Cand sa pornim apar prietenii lui Havier, 4 meseriasi pe enduro care veneau de catre Buteasa. Havier o sa-si cumpere curand si el un enduro baban , fiind un pasionat de extrem-uri. :))

Keep walking...

Stefi baga intre timp close-up-uri, dupa cum ne-a obisnuit, vede tot felu de chestii interesante:

Fratele lui Indiana Jones :)

...si cu nevasta-sa

Ajungem la o cadere mica de apa , unde imi mai exersez tehnica de a poza cascade ( am io un pitic pe creier in a poza cascade si sa iasa cu un aspect laptos). Ceva ceva mi-a iesit :

Trecem paraul si continuam urcarea.

Plin de afine.... Foarte tare la afinele astea e ca iti domolesc setea. Io-s rau de apa ca dracu, transipr ca un cal si ma dezhidratez foarte repede, beau litri intregi la o iesire de asta si-s primu care-si termina apa. Ei, 3-4 boabe de afine iti domolesc setea macar pentru vreo 15-20 minute.

Ne intersectam cu traseul pe cruce albastra si de aici continuam pe el. Avem de traversat vreo 2 zone bolovanoase si trseul presupune un urcus sustinut

Inainte de cascada:

Ajungem si la cascada. Cascada Moara Dracului se pravale peste un impresionant perete de stanca vulcanica, formand doua saritori ce insumeaza cam 20 m. Stefi ne spune si legenda despre cascada conform careia cascada se formeaza de la transpiratia unui drac care avea legat in spate un bolovan de moara.

Ramanem sa facem niste poze si sa admiram peisajul

Cristelo :)

Se aduna ceva nori, asa ca pornim inapoi sperand sa trecem peste bolovanis inainte sa apuce sa-l ude (devenea foarte alunecos). In drum, Cristina si-a gasit si un scaun natural din piatra captusit cu o patura de muschi.

Din nou la afine :)

O luam inapoi pe traseul cu cruce albastra de data asta si ajungem in curand la un drum forestier care ne scoate inainte de canton

Pauzele lungi si dese....:)

Ajungem inpoi la cantonunde este o fantana cam de 1 m adancime dar cu un debit destul de mare; se vede in poza cat de tare izbucneste apa. paraiasul format se varsa in paraul mai mare , iar pastravii urcau pana aproape de fantana

Ajungem din nou la corturi, si acum parca nu mi se mai pare deloc straniu si chiar am un sentiment de siguranta , doar am ajuns "acasa":). Stand bine si analizand nu era deloc un loc izolat, doar eram aproape de un canton, la un drum forestier, iar prin padure am intalnit chiar si 4 motociclisti pe enduro. Totul tine de psihic si de lipsa de experienta in domeniu si traiul la oras. De aici incolo nu am mai avut chiar nici o retinere.

Am gasit prin masina niste ace de pescuit, de cand vroia crisi sa mearga cu bunicu la pescuit. Io nu-s pescar , da absolut deloc, da' de data asta am prins un fluture pe care l-am sacrificat (eh, ce sa-i faci , eram mai sus in ierarhia lantului trofic, ghinionu lui) l-am bagat in carlig, am legat niste ata de batul de trekking si mi-am incercat norocul la rau.

Mnoa ghici daca am prins ceva. Nici nu va spun cat era de mare :D

Cu captura mea de pastrav tinzand catre zero absolut am mancat de-ale noastre carnuri de porc/pui/etc la un foc de seara . Si ca un adevarat ce este Stefi a aprins focul folosind "barba mosului " ce creste pe trunchiurile de brad si amnarul din dotare. Cristian si-a facut ceva tentativa de torta dintr-un bat pe care l-a uns cu rasina de brad.

Nevestica, in cort, cu frontala pe cap, un fel de luceafaru cortului (era sa zic al huilei)

Io cu Stefi .Mare domn Stefi, a avut "apa vie" de vreo 40-50 grade cu el si si niste beroase cu care ne-am delectat pana noaptea pe la vreo 12 si ceva in juru focului.

Am bagat somn naprasnic pana a doua zi dimineata, io am fost bineinteles cela mai lenes , m-am trezit ultimul pe la vreo 9. Copiii au fost primii la desteptare dupa cum ma asteptam :)

Dupa un ceai facut de fete ne pornim asa la o tura scurta pe traseul ce duce catre stana de vale sa strangem afine, fragute si galbiori, dar nu dupa multa vreme se porneste ploaia.

Ne adapostim sub un brad, dar dupa vreo 10-15 minute hotaram sa ne intoarcem la corturi ca sa ne strangem satra si sa plecam. Mi-e putin frica sa nu se porneasca phoaiele de pe dealuri si sa inunde drumu forestier, sa nu mai putem trece cu masinile. Fiecare firicel de apa devenise un parau si de peste tot au inceput sa curga la vale paraiase care se varsau pana la urma in dragan

Ne adapostim in corturi uzi leoarca, desi aveam foite de ploie cu totii. Ploaia a fost serioasa cam o ora dupa care s-a linistit, si ne-am imortalizat si in ipostaza asta :)

Ne strangem catrafusele si pornim catre casa. Drumul inapoi a fost fara nimic deosebit

Poza aproape de baraj:

Si barajul fotografiat in pripa, pentru ca deja ma fluiera paznicul din capatul celalalt (din motive evidente n-ai voie sa fotografiezi barajul)

In drum spre casa am deviat catre Dealu Negru-Belis-Marisel si ne-am oprit sus sa mancam ce ne-a mai ramas si sa ne intindem la zvantat foile de cort.

In concluzie a fost o tura super intr-o zona extraordinara ( ca de altfel in toata zona Apusenilor), 2 zile fara muzica, laptop, TV, sau becuri (a, ba da am avut lanterne dar le-am fososit prea putin), manele sau manelisti la gratar . Am ramas cu ideea clara ca traitul exclusiv in oras te rupe prea mult de ceea ce e de fapt in jurul tau, si ca turele cu cortu te readuc cat de cat inapoi la natura; de deconectezi la maximum si iti incarci bateriile pentru cel putin o saptamana. Conteaza evident si compania in care esti, trio Gutiu a fost intotdeauna pentru noi o companie mai mult decat placuta si in prezenta carora ne simtim exceptional de fiecare data.

Mai multe poze gasiti aici si aici .