Manastirea Ramet ...Cheile Rametului

Vremea frumoasa ne-a scos iar din casa. De data asta destinatia au ales-o Pustiu si Ioana,

m-am mai informat si eu putin de pe net si am pornit (cam tarziu, pe la 12 ) catre Manastirea Ramet, pe valea Geoagiului , la intrare in Cheile Rametului.
Am incercat sa-l cooptam si pe Liviu, dar ciumpalacu nu a rezonat cu noi de data asta si a preferat sa frece musetelu acasa. Drumul bun, chiar si dupa ce am facut dreapta din Teius, chiar se asfalta in zona si a trebuit sa asteptam "la paleta" si sa ne strecuram pe langa concasor (sau cum ii zice).


Dupa aproximativ 20 Km am ajuns la Manastire Ramet. Cica asezarea isi are radacinile undeva prin secolele XI-XII. Oricum lacasul este foarte ordonat, curat, imaginile vorbesc de la sine.

Sorin mi-a zis de cateva zile ca si-a facut ceva toporisca ca s-o aiba in iesirile astea in natura. Acuma a tinut sa ne-o arate; dupa cum se vede nici vorba de toporisca, asta si-a facut ditamai securea. Inca putin si vroia sa intre cu ea in manastire, noroc ca era un afis la intrare care recomanda tinuta decenta. :)

Dupa ce si-a cumparat Cristi o amintire de la magazinul manastirii (da, exista si asa ceva si gasesti tot felu de suveniruri, de la icoane la brelocuri, ce mai, se simte iz de afacere profitabila),ne-am continuat drumul catre cheile Rametului. Am ajuns dupa vreo 2 Km la intrarea in Cheile Rametului, rezervatie naturala, geologica, paleontologica si speologica (asta am gasit pe net, sic! )

Am parcat masinile, si am bagat si la intuneric niste gratare, ocazie cu care Pustiu si-a testat securea.

Dupa ce ne-am potolit foamea am pornit prin chei pe traseul cu cruce albastra (nu ca am fi avut unde sa deviem :) ). Cristian a fost responsabil cu marcajele , sa nu ne ratacim :P

Traseul prin chei destul de accidentat, dar peisajul absolut formidabil.

Pustiu si-a exersat veleitatile de balerin :))

De-a lungul cheilor e plin de grote si urme de pesteri (in una chiar am urcat cu Pustiu, dar am fost dezamagiti, pentru ca era doar o scobitura de fapt)

Alta grota in care am urcat cu Cristian

Dupa cum spuneam, traseu nu chiar usor , dar pe care Cristian l-a savurat la maxim, si s-a simtit ca un aventurier in toata regula :)

Formatiune spectaculoasa in forma de poarta (am vrut sa trecem cu Pustiu prin apa , dar am hotarat ca nu are rost sa ne udam degeaba, si am ocolit-o),

si ne-am marginit doar la poze



De aici n-am mai putut inainta , singura sansa ar fi fost sa trecem prin apa, si am hotarat ca o sa revenim cu siguranta cu cortul in zona asta si sa petrecem cateva zile pe aici.

Am vrut sa fac pe smecheru si sa traversez in modul "extreme" ( :) ) , dar m-am lasat bagubas repede, bine, nu fara sa ma pozeze Pustiu pentru posteritate

Drumul inapoi la fel de interesant :)

In concluzie, o iesire super, intr-un loc absolut mirific de care eu cel putin habar nu aveam si unde o sa revenim cu siguranta sa facem traseul pana la capat (si poate si altele). Dar cea mai expresiva concluzie am gasit-o de fapt scrisa pe o stanca in chei:

Pestera Scarisoara

Pentru ca a venit vremea frumoasa ne-am hotarat sa facem o excursie scurta de 1 zi la Pestera Scarisoara. M-am "docomentat" putin pe net despre zona si cam cum putem ajunge acolo, in acest sens de mare ajutor mi-a fost site-ul www.welcometoromania.ro de unde am luat date despre cum ajungem in cel mai aproape sat de langa ghetar si ce traseu trebuie sa urmam. Am ales sa mergem pe traseul cu cruce rosie Gârda de Sus-Mununa-Scărişoara.

Drumul pana la Garda de Sus a fost fara incidente, mai putin o amenda de radar pe care am luat-o la intrare in Turda. De parca faptul ca tot drumul e intesat de camere nu era destul, "oamenii legii (bleah)" care nu-s in stare sa prinda 2 amarati de hoti , s-au postat cu radarul la intrare in Turda ca sa mai prinda cate un amarastean ca mine care circula cu 65Km/h. Ca sa nu mai zic ca eram de rasul curcilor , ca aveam detector si era chiar pornit, dar cine dreacu sa se mai gandeasca la el, ca doar tot drumu a croncanit de atatea camere.

Deci cu procesul verbal in buzunar am ajuns inainte de amiaza in Garda de Sus, am facut dreapta pe un drum neasfaltat si apoi piezis pe un drum catre satul Ghetar. Am abandonat masina dupa vreo 3-4 Km (am vazut si o vulpe grabita prin zona :) ) si am luat-o pe jos (initial am vrut sa facem cei 7 Km pe jos, dar m-am gandit ca Cristian n-o sa aiba rabdare, si de data asta nu avea nici un prieten cu el sa-i treaca vremea mai usor). Asadar am pornit catre ghetar, vremea super, peisajul superb, in departare se vad muntii inca acoperiti cu zapada, iar pe langa noi alternau portiuni cu zapada si portiuni in care inflorisera brandusele.

Am ajuns si la pestera, si pana sa vina ghidul sa ne deschida, ne-am mancat pranzul (sandviciurile din rucsac). Intrarea este 7 ron de persoana, dar "tanti" ne-a luat doar 14 lei ("copilul nu mai trebuie sa plateasca" ;)..), bineinteles fara vreo chitanta, si de asemenea fara nici o informatie (ne-a deschis poarta si ne-a aprins lumina in pestera... de coborat, a coborat cu noi baietelul doamnei).

Prima senzatie pe care am avut-o a fost ciudata. E adevarat ca n-am mai intrat pana acum in pesteri , dar prima senzatie a fost ca e o poarta catre alt taram, ce mai, spookie de-a dreptu. Imensitatea haului si zgomotul picaturilor de apa care cad de peste tot sunt impresionante. Intrarea se face printr-un aven cu un diametru de vreo 60m, unde ai impresia ca nu a batut soarele niciodata si de unde te astepti sa iasa niscaiva animale mitologice. Oricum semnele cvilizatiei (scarile metalice prinse in stanca, camerele de supraveghere si cablurile electrice folosite pt iluminat) te readuc in prezent. Jos, un strat de zapada etern, care nu se topeste niciodata (da, da, stiu ca e pleonasm) in care mai sunt sapate trepte pentru turisti.

Pestera in sine nu e foarte mare (vreo 700 m lungime) , si din pacate nu se poate vizita toata (o portiune fiind accesi bila doar speologilor). Ce e insa impresionant e faptul ca acolo e de fapt un climat cvasiizolat care rezista de mii de ani si ai impresia sa nimic nu-l poate perturba si esti pe alt taram. Date despre pestera ghetar de la Scarisoara se gasesc o multime pe net asa ca n-o sa dau copy/paste aiurea; o sa zic doar ca sunt cam 75 000 m cubi de gheata , care dateaza de cca 3000 ani. Am vazut si vreo 2 lilieci, pe care probabil i-am deranjat cu prezenta noastra. Temperatura in pestera este cam zero grade, deci ar fi bine sa aveti cu voi ceva haine mai groase.

Drumul inapoi fara probleme, am recuperat masina, si in drum spre sat aveam de gand sa trecem si pe la Pestera Poarta lui Ionele, unde din pacate nu am mai ajuns din motive tehnice :). Inainte cu 1 Km de sat, la intoarcere am facut stanga pe un drum pe care merge si traseul cu banda albastra, pe marginea unui rau. Desi drumul era betonat, in locurile podetelor era o denivelare destul de mare si m-am cam chinuit sa cobor si sa urc pe platforma de beton.

Mi-a parut rau ca nu sunt cu mine Pustiu si Liviu sa bagam un off-road adevarat, cu construiri de scarite pt a urca pe beton.

Oricum dupa vreo 3 treceri de genu asta, am hotarat sa renuntam si sa ne intoarcem, lucru care nu a fost deloc usor, platforma de beton fiind foarte ingusta, astfel ca am efectuat intoarcea din vreo 10 manevre ( Delia si Cristi jos din masina, in cazul in care cadeam sa fac numai eu baie in apa rece).

Bineinteles ca inainte de Cluj blocaj pe Feleac, am facut vreo ora din Feleac pana acasa in manastur.